RSS

Mai pleacă

11 mai

Mai pleacă dacă mai poți atunci când te strâng pereții camerei tale până ți plesnesc timpanele și îți aruncă creierul pe jos.

Sunt nopți în care ai vrea să asculți liniștit o poveste la lumină de lumânare arsă din ceară naturală , dar până și asta a ajuns un lux în zilele noastre zgomotoase , poluate de mizeriile pe care le întâlnești oriunde te duci cu privirea.

Mai pleacă dacă mai poți , dar fă o în taină, să nu care cumva să te audă atunci când faci primii pași spre noua alegere pe care de prea multă vreme o coci la foc lent in cuptorul de lut al bunicii .

Ai plecat ? Bun . Adu ți aminte să nu uiți centru universului tău de unde ai dat viață primului gând in care trebuia să fii tu și el care te strânge tare la piept în semn de dragoste visată în nopțile cu lună plină , cu muzica care-ți plăcea și cu mirosul de țigară la care nu ai renunțat nici astăzi .

Noi suntem predispuși la adicții ,indiferent ce alegem să tolerăm, e aproape imposibil să renunțăm definitiv .

Mai ești aici ? Degeaba aștepți schimbare când tu încă nu ai găsit curajul care să-ți de-a șutul de care ai atât de multă nevoie pentru a merge mai departe . Atunci , mai stai , eu tot aici sunt cu aceleași mizerii pe care le-am acceptat deja și în care mă regăsesc .

Mai pleacă , numai că sincer nu știu cum ai putea pleca din lumea pe care ai creionat o în detaliu atent calculat atunci când ai clădit fiecare gând din viața pe care o trăiești acum .

Mai pleacă , numai că eu am să rămân , am acceptat deja abstractul în care trăiesc alături de tine , oricare ai fi tu .

Vă îmbrățișez cu drag,

Endorfinul .

 
3 comentarii

Scris de pe mai 11, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Adevăr

30 mart.

Când îți arunc adevăruri in fata , alegi mereu să te îmbraci în hainele tale de ieșit în oraș, în confortul care te tine prizonier de atât vreme de unde nici macar tu nu mai știi cum să scapi.

Când sunt deschis , arunc cheile din lacătele care mi închid ușile dinspre lumea mea , mă crezi nebun , de parcă gândul de a fi tu te sperie și te aruncă spre siguranta pe care minciuna ți-o oferă .

Daca sunt eu , printre atâția actori stângaci care te înconjoară , mă percepi ca pe un pericol menit să ți distrugă bunul mers al lucrurilor cu care te ai acomodat în taină și nu vrei să renunți.

Schimbarea există , numai atunci când privești în oglindă un suflet gol cu inima în putrefactie de la atâtea gânduri negre adunate fără rost .

Eu aș mai sta printre poveștile tale , dar cât să mai îndur ficțiunile împachetate în ziare vechi care de mult au fost scoase de la tipar.

Când încă te zbați la limita dintre real și visare , trec eu pe lângă gunoiul care-l aduni de atâția ani in jurul tau și îți ofer gratuit o gura proaspătă de aer unde sa poți opri timpul pentru o clipă și să înțelegi că drumul tau este atât de curat încât până nici florile nu vor să înflorească de frica să nu-ți murdărească pământul.

Alege să fii tu , este un joc pe care l poți juca în taină .

Endorfinul

 
7 comentarii

Scris de pe martie 30, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,

Răceală

28 mart.

Număram picaturile de ploaie ce se izbeau violent de fereastra la care priveam într-un sfârșit de zi , ritualul Soarelui care-și lua rămas bun de la mine.

Pe umerii mei pot simți apăsarea care parcă mă îndeamnă să nu mă ridic din scaunul meu de unde aleg să privesc aceste minuni gratuite ale naturii, în zilele în care înțeleg , că este mare nevoie de timp și pentru mine.

De pre multe ori scriu aici pentru nimeni și totodată pentru tine , acel gând din știu eu care colț de lume care alege să mai facă câte o plimbare nocturnă printre rândurile mele.

Nu-ți cer nimic , nici măcar să joci rolul de public invitat la evenimentele mele , pentru că mereu am fost aici alaturi de tine , fără să te cunosc , ci doar să-ți ofer un gând cald care să te strângă în brațe , chiar dacă crezi că poate nu ai nevoie .

La mine încă plouă, numai că inima de mult înghețată o simte ca pe o raza de căldură , pe ploaia dătătoare de viață și moarte .

Și totuși aleg să te ascult in tăcerea pe care am transformat-o în tainic ritual , creatoare de călătorii minunate , unde de cele mai multe ori te aleg pe tine ca partener de drum .

Este atât de frumos , când mă opresc să gust, o amintire cu tine pe vreme ploioasă , când cauți căldură iar eu aleg frigul care îmi ține picioarele pe cărarea aleasă .

Eu zic să ne mai plimbăm, de ce nu am face-o , când de la geamul meu plouat și până la tine , cine știe cam cât amar de drum ar putea fi .

Găsesc multă vulnerabilitate în momente ca acestea când știu că am putea să dansăm , cu numai muzica unei ploi de primăvară care încheie în aplauze un sfârșit de zi minunată.

Ce bine că ne am întâlnit și astăzi , ca să-ți ofer un gram de fericire ce poate îți va diminua, percepția durerii .

Semnat , Endorfinul și lumea lui din care tu astăzi faci parte .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 28, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Câteodată

25 mart.

Câteodată aleg un gând la întâmplare și las să mă poarte pe unde vrea el numai să gust și alte călătorii mult mai profunde în care trebuie doar să închid ochii și să pornesc.

Străbat oricare dimensiune în care vrea să mă poarte cu zâmbetul pe buze și cu inima strânsă de necunoscutul ce mă așteaptă și care mă hrănește cu frica , o veche parteneră de drum lung , alături de care am multe povesti nescrise.

Caut simplitate în cele mai complicate situații atunci când cred că pot depinde de unele momente în care eu alerg dar timpul se oprește și-mi trage câte o palmă peste cap lăsându – mă întins la pământ ca să privesc cerul . Cu ochii închiși mă uit spre albastrul acesta crud și liniștit în care ador să mă pierd pentru mai multe momente , unde doar eu accept simbioza din care fac parte .

Iubesc mirosul de primăvară , cu iarba ei de un verde crud care-mi derulează neîncetat diferite episoade din bucata de viață pe care am avut onoarea să o trăiesc . Tu te întrebi dacă mai este timp și eu incerc să înțeleg cât timp mai este , de fiecare dată când consum câte o secundă din mine , în care aleg să-ți las aici bucăți din gândurile mele , ca să-ți umple buzunarele , la vreme de secetă.

Câteodată mi-e dor să-mi fie dor de tine , chiar dacă știu că acum se joacă altfel jocul , în care timpul , chiar vine cu limită, iar noi de mult nu mai suntem actorii de duzină cu roluri date parcă aleatoriu de marele regizor .

Și când mi-e dor, aleg un rest de amintire unde eram înconjurați de vise , în care credeam că le putem materializa atât de ușor la vârsta potrivită .

Așa că dacă ai reușit să te regăsești în acest gând bun de primăvară , te rog ca să mai treci pe aici , că poate cine știe , într-o zi vom împărți bucata de timp ce ne-a mai rămas .

Endorfinul , cu drag , câteodată !

 
4 comentarii

Scris de pe martie 25, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Oprește

23 mart.

Oprește-te din goana după nimic , în care alergi fără oprire , de atâta amar de vreme . Liniștește ți picioarele pentru o clipă doar că să simți viteza cu care viața trece pe lângă tine atunci când te grăbești spre nicăieri. Primim doar o poveste , încă de la început , când simți gustul primei guri de aer proaspăt de viață și este suficient să te obișnuiești cu acea aromă care-ți șoptește parcă la ureche că a început timpul tău.

Mai stai puțin , pentru ca nu este nevoie să grăbești picaturile de viață care oricum se scurg cu viteza luminii fie că vrei sau nu . Este atât de mult de gustat din acest fruct interzis numit traire încât ai nevoie de momentele tale în care doar savurezi fiecare îmbucătură din gândul care ți a dat permisiunea să fii astăzi aici ceea ce ai ales sa fii.

Sunt mândru de tine că ai ales să sacrifici un moment din călătoria ta pe acest pământ minunat și unic doar că să asculți o bucată din mine care se așează peste tine exact la fel ca o îmbrățișare caldă de mamă unde te simți acasă .

Oprește te când știi că ușa la mine mereu stă deschisă pentru oricare călător însetat de a cunoaște mai multe despre aceasta cursă în care fără să vrem ne regăsim .

Oprește tot din jurul tău și ascultă muzica bătăii de inimă din pieptul atât de flămând după încă o firmitura de viață

Încă sunt aici , păstrez acest gând sub cheie la învechit , ca să ți-l pot oferi de fiecare dată când simți nevoia de detașare absolută din cotidian .

Dacă tot te-ai oprit, lasă-mă să-ți vorbesc despre tine , prin povestirile mele atât de inofensive și brutal de reale culese cu mare grijă din firmiturile de viață ce le-am trăit până acum .

Tratează-te cu un zâmbet pe care singur ți-l poți oferi fără nici un motiv anume , pentru că dacă acum vei privi în oglindă , ai să te întâlnești cu adevăratul creator a ceea ce ai ajuns astăzi să fii.

Opreste-te !

Cu drag , Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe martie 23, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,

Scriere colectivă V – Pilot

21 mart.

Ploua , ca în toate poveștile de iubire , în care mai devreme sau mai târziu începe să plouă , dar ăsta nu este obstacolul menit să te oprească din drum. Te întreb doar atât , tu ai împărți umbrela ta cu mine să ne putem uda numai picioarele  , nimic mai mult ?

Aștept tăcut , în frigul începutului de primăvară cu nori întunecați și fiori pe șira spinării , un gând întunecat uitat de prea multă vreme , care să-mi amintească de poveștile șoptite la ureche , în nopțile fără de sfârșit ale anilor care nu au uitat niciodată să treacă .

 
24 comentarii

Scris de pe martie 21, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , ,

Scriere colectivă V

20 mart.

Nu știu câți dintre voi au mai rămas pe aici , dar după cum poate că știți deja , o data la câțiva ani aleg sa scriem o scriere colectivă împreună .

Nu se dau note , nu publicam nici o carte împreună moment dat luam parte la o acțiune colectivă literară și unica tot odată .

Voi deschide postarea cu un mic eseu pe care îl veți continua voi in comentarii. O scriere eu una următorul participant și tot așa până iese ceva frumos.

Cine dorește să fie parte din proiectul „Scriere colectivă V ” lăsați în comentarii dorința de a participa.

O seara minunată să aveți și vă aștept cu mare drag !

 
11 comentarii

Scris de pe martie 20, 2026 în De ale vietii

 

Când noaptea

20 mart.

Când noaptea vine la schimbul de tură în care își ia rămas bun de la ziua trecută , aleg să-mi odihnesc trupul în limita dintre lumina și întuneric , așteptând un gând care să ducă poveștile mele cât mai departe.

Aleg întunericul ca sfătuitor devotat al rutinei mele atât de bine pusă la punct de aproape patru veacuri, în care mereu o dată la ceva vreme aleg să schimb drumul pe care-l străbat , în ecourile vocilor înfiorătoare menite să mă oprească din călătoria mea.

Ascult și tac , în semn de respect pentru liniștea cu care noaptea – mi șoptește amintirile din verile ce au trecut cu miros de muzica bună și fum greu de țigară alături de felurite siluete sau stafii care în palmele lor îmi țineau bucățile de gânduri oferite cu drag.

Pășesc apăsat și fără nici o urmă de grabă spre geamul în care mi-am pus la răcit un rest de băutură interzisă care mă ajută să pot culege bucăți de vise consumate în nopțile in care numai eu și tu ascultam sunetul lumii adormite.

Ți-am zis să mai treci pe lângă nopțile mele , în care ca un insomniac privesc tavanul mucegăit sperând la un somn profund cu ochii deschiși ca să-ți aud pașii când calci podeaua mizerabilă din lemnul putred încărcat cu atât de mult timp trecut.

Aplaud cântecul de cucuvea în miez de noapte , când caut miros de vară bine maturat cu restul din sticle de vin aruncate în spatele curții pe post de totem la care uneori aleg să mă închin.

Când noaptea încerc să ascult culorile prăfuite din ochii tăi, mă trezește la real o ultimă picătură de suflet care se scurge încet ca un liant dintre lumea mea și locul din care tu vii.

Vă îmbrățișez cu drag,

Endorfinul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 20, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , ,

Caută

19 mart.

Caută fericirea în zilele tale întunecate de gânduri negre, exact atunci când crezi că nimic nu mai are rost .

Caută bunătatea , in lumea rea in care suntem nevoiți să staționăm perioade fara de limita . Îmbrățișează ți cele mai murdare vise pentru că în final să speli cu ele mizeria ce nu-ți dă voie sa privești înainte.

Caută Soarele , în diminețile cu nori gri care ți întunecă cerul pe care-l desenai atât de albastru atunci când încă mai știai cum este să fii copil .

Caută oamenii alaturi de care să-ți construiești tribul de care ai nevoie pentru a-ți scrie oricare poveste îți dorești să trăiești.

Caută cărările nebatute de bocancii jegoși ai altora și alege să asculți numai tu foșnetul frunzelor putrezite de peste iarnă cu bucăți de lemn învechit care trosnește sub tălpile tale atunci când alegi un drum numai de tine știut.

Caută să trăiești în lumea ta cât poți de mult , pentru ca în ultima zi să nu ai nici o fărâmă de regret .

Caută sunetul vocii tale , mai tii minte minte cum suna atunci când făceai abstracție de orice ?

Sunt Endorfinul și fac tot posibilul să-ți amintesc de cate ori timpul mi-o permite, că tu ești mai mult decât crezi că poți fi.

Te îmbrățișez cu drag din coltul meu de Lume .

 
11 comentarii

Scris de pe martie 19, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Când voi pleca spre Pamant

07 mart.

Când voi pleca spre pământ voi avea grijă să las urmă de zambet pentru fiecare călător ce va păși pe căile neștiute ale călătoriei numite viață . Te zbați mereu pentru câștiguri fictive care-ți alimentează doza de adrenalină anuală menită să-ți amintească că fericirea stă în materialul ce-l poți strânge în palmele tale cremuite cu unsori alese de mari făuritori.

Când voi pleca spre pământ , o să-mi amintesc cântecul de pasare care-mi plesnește peste față venirea primăverii în fiecare sfârșit de iarnă, in care astenic aștept de atâta amar de vreme o îmbrățișare de vânt cald , potrivit , să mi curețe plămânii astmatici de la țigările rulate în serile în care am ales să fiu omul de azi 

Când voi pleca spre pământ voi aminti fiecare moment trăit alături de tine , chiar dacă tu l-ai uitat de prea multă vreme. Aleg să trăiesc mereu la granița dintre două lumi paralele , diferite de poveștile care ți-au fost povestite . Sunt stropul de adevăr în multitudinea de minciuni ce ți-au fost servite gratuit zi după zi de oamenii care au ales să șlefuiască orice altceva în afară de adevărata ta existență.

Când voi pleca spre pământ , va înceta odată cu mine acest joc de fug ca să mă prinzi în care până și creatorul, încalcă legile scrise de el .

Când voi pleca spre pământ , voi aștepta ultima clipa când vei putea rosti numele meu , ce îți liniștește bătăile inimii și te poartă spre universuri paralele în care tu poți să fii tu iar eu aleg sa fiu eu.

Când voi pleca spre pământ , tu vei rămâne la căpătâiul meu oricine ai fi tu , atâta timp cât alegi să privești spre adevăr , nimic mai mult.

Când voi pleca spre pământ , vei înțelege , că până și fărâma de amintire pe care o porți de atâta vreme în sufletul tău , te va ajuta să înțelegi mai bine cât de ușor este să fii alegerea pe care tu de mult timp ai ales-o.

Când voi pleca spre pământ , o să te îmbrățișez pentru ultima dată într-o sărutare atât de rece încât vei rămâne înghețat în gândul care ne-a adus cândva unul lângă altul , într-o acea poveste fără sfârșit.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul .

 
6 comentarii

Scris de pe martie 7, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , ,

← Articole mai vechi
 
Creează-ți propriul site web, gratuit pe WordPress.com.Creează-ți propriul site web.
Începe cu gratuit