Strategia turistică a orașuluidepoveste

Posted in Brașov | Kronstadt, campanii by

Pentru că se află în dezbatere publică și pentru că am urmărit subiectul, mi-am pierdut un weekend din viață și am citit documentul strategic intitulat Strategia de dezvoltare și marketing turistic a destinației Brașov 2027-2034. Nu de alta, dar odată adoptată, strategia se va regăsi în legislație locală și va fi bugetată din banii contribuabililor brașoveni (o să ne ardă la buzunar din variate motive, unele scrise mai jos).

Ca idee generală, documentul a fost generat în urma unui proces care a inclus o sumedenie de AI și vreo câteva întâlniri față în față cu stakeholderi implicați, în format unu la unu și 12 întâlniri de grup (cu număr destul de mic de participanți). Tot ca idee generală, strategia pare că vizează turismul individual și cazările strict prin hoteluri/pensiuni acreditate și apartamente private/cazări pe termen scurt aka Airbnb-uri. N-am găsit mai nimic în strategie despre grupuri organizate, touroperatori, cazări prin alte modalități ex. hostel, camping, tabere. Sau, no bine, n-am știut eu unde să caut cu AI-ul (lol).

Strategia se bazează parțial pe date din 2025 și pe date care vor fi culese în anul 2027 (este pentru prima dată când citesc o strategie fundamentată pe date viitoare). Și propune o viziune pentru 2034, adică un orizont de timp de 8 ani. De ce 8 și nu 10, have no idea pentru că planificăm pentru următorul ciclu de fonduri UE.

Practic, sunt 2 idei principale, să creștem numărul de turiști și veniturile generate pe spatele lor; în subsidiar, să avem turiști acceptabili (care mănâncă micul dejun de la restaurante partenere în loc de covrigi), care stau mai mult în zonă, cu extindere către nord-vestul țării și străinătate. Ceea ce nu avem este un context economic general aka poziția turismului în strategia economică a Brașovului (date care vor fi culese ulterior, mda).

Din documentul condensat în 149 de pagini am aflat că strategia are 5 obiective strategice, 21 de obiective de dezvoltare și 325 de măsuri. Plus 7+6 politici (aici ar fi o divagație legată de AI-ul căruia îi place cu liste, listuțe, bulinuțe și matrici, cu relevanță discutabilă pe situația reală).

Cele 5 obiective strategice sunt mai multă valoare pentru fiecare vizitator, o destinație folosită tot anul și pe tot teritoriul ei, turism acceptat și susținut de locuitori, vizitatori mulțumiți de o experiență de calitate și o destinație administrată în parteneriat, pe bază de date, cu impact controlat asupra naturii. La modul general sună interesant, dar și cu multe provocări, mai ales în contextul actual mondial.

Politicile, prima categorie sunt mobilitatea și centrul istoric, natura și turismul activ, Poiana Brașov, gastronomia, cultura și orașul viu, turismul de afaceri și cazarea; cea de-a doua, transversală, constă în prelungirea șederii, calendarul destinației, OMD ca liant, informare, digital, date, identitate și brand, oameni și competențe.

Grupurile targetate sunt femei, seniori, familii și tineri.

Din combinația de 3 luate câte două, ies obiectivele de dezvoltare și măsurile. Dacă aveți timp și vă plictisiți, puteți să descărcați documentul și să-l lecturați.

Citind direcțiile nu văd nimic nou sau ce nu s-a încercat deja și prin altă parte, ca de exemplu la vecinii noștri sibieni (gastronomia și drumețiile). În plus, prietenii mei din domeniul cultural cred că o să lăcrimeze de emoție când vor citi secțiunea “cultura și orașul viu” (toți din Brașov știm de ce).

Ambiția este o calitate a vieții locale ca-n Viena, cu terase de noapte ca-n Barcelona (așa am priceput eu din text și din știrile de presă). N-am înțeles exact cum se matchuiesc cultural cele două stiluri total diferite ale austriecilor și spaniolilor, dar probabil că vom afla în următorii 8 ani. Pe de altă parte, nu ne comparăm sub nicio formă cu restul orașelor românești (nici măcar cu axa București-Constanța, lol?)- afirmația asta este amuzantă, rău de tot. Eu cred că dimpotrivă trebuie colaborat și planificat împreună cu toate destinațiile, în special cu Sibiu/ Sighișoara/Cluj, pentru că cel puțin turiștii străini tind să vină în circuit și e absurd să credem că își vor petrece tot sejurul doar în București și Brașov.

“Brașovul nu se așază în competiție cu nicio destinație din România: viziunea este cea a unei destinații internaționale, care se compară cu destinațiile urbane și montane ale Europei Centrale și Occidentale (Cracovia, Ljubljana, Innsbruck, Bolzano, Salzburg, Graz), cu Viena ca reper de aspirație pentru calitatea vieții [I].” Din strategie.

Dar, culmea, planificăm pentru turiști români, și vrem mai mulți din zona de nord și vest a țării, fix cei care se opresc de ex. în Clujul cu care noi nu ne comparăm (nici măcar la festivaluri). Amuzant, din nou.

În același timp, deși avem zona metropolitană Brașov, în continuare planificăm doar pentru cătunul Brașov și satul din dotare Poiana Brașov (zilele trecute tocmai s-a votat o comisie care va da avizele de construcții unitar, pe toată zona metropolitană; în paralel, sunt discuții despre reforma administrativă, care va veni, cred, mai repede decât vrem, nu din motive administrative sau ideologice, ci pur și simplu pentru că nu vor mai fi bani în bugete și va fi una din soluțiile acceptate de populație).

Pentru că, după cum spuneam, s-a folosit AI intensiv, avem analiză făcute pe recenzii Booking (inclusiv durata medie a sejurului din Poiana pare că e luată de aici!), în loc să avem analiză făcută pe formularele hoteliere. De exemplu, din fișele de cazare am fi aflat deja câți străini, câte persoane peste 55 de ani au vizitat orașul, inclusiv scopul acestora. Acești 3 indicatori specifici sunt propuși să se măsoare anul viitor, prin anchete la vizitatori. Nu înțeleg dacă cei care au scris strategia sunt pur și simplu lipsiți de know-how în domeniu sau au o altă motivație pentru alegerile lor.

“Fișa de anunțare a sosirii și plecării turiștilor, care include numele și prenumele turistului, data nașterii și cetățenia, adresa de domiciliu, numărul documentului de identitate, data sosirii și data plecării, scopul călătoriei, semnăturile turistului și recepționerului este instrument de raportare pentru orice persoană fizică sau juridică ce oferă servicii de cazare, în baza HG 237/2001.” Rezumat de pe internet & just.ro.

La fel, se menționează la un moment dat că nu există date publice la nivelul municipiului privind domeniul alimentației publice (localuri, angajați, cifră de afaceri, cheltuiala turiștilor pentru hrană). Dar primii 3 indicatori îi poți genera din CAEN (Registrul comerțului) + Institutul de statistică + bilanțuri mfinante.ro. Eu am căutat pe cazare, CAEN 5510 și 5520 și am dat de niște site-uri care centralizează date și-ți spun inclusiv cât la sută din cifra de afaceri locală o reprezintă cazarea. Normal că datele trebuie verificate și nu luate ca atare, dar cert este că fundamentarea strategiei putea avea mult mai multe date relevante.

Strategia are 4 categorii diferite de surse bugetare: taxa de oraș, care se aplică turiștilor (momentan este 7 lei + 5 lei pentru salvamont), bugetul local și județean (adică impozitele noastre, printre altele), inclusiv cele ale diferitelor instituții (ex. muzee), parteneriate private (investiții) și fonduri europene. Singurele surse certe în acest moment sunt primele 2 categorii, ceea ce pune o presiune în plus de fapt pe banii băștinașilor. După cum spuneam, această strategie ne va arde la buzunar în mod direct.

Mi-am făcut tot felul de notițe și am vorbit singură câteva zile (lol), dar la acest moment nu mi se par relevante, pentru că dacă nu ai citit strategia, nu vei pricepe nimic din ce aș comenta eu.

Dar am observat mici chestii: se propune un mega-spațiu expozițional, idee bună în principiu, dar care necesită bani de investiții, plus n-am înțeles dacă există sau nu locația; în același timp nu se spune nimic despre pierderea spațiului de la ITC și despre utilizarea defectuoasă a CATTIA. Se propun centre culturale de cartier, în fostele centrale termice, în condițiile în care administrația locală tocmai le face pe toate care pot fi renovate multifuncționale; în plus avem exemplul concret de pe str. Dobrogea cu o CT transformată în centru social, finalizată în primăvară, căreia i s-a schimbat destinația în toamnă, și care poate va funcționa… la un moment (momentan serviciile sociale nu au nici buget extra, nici personal). Concomitent sunt spații culturale renovate prin oraș – fostele cinematografe, în subordinea Centrului Cultural Apollonia Brașov, în care nu se întâmplă mare lucru, bănuiesc că tot din cauză de resurse limitate (că ceva creativitate am mai găsi prin urbe). Deci pe lângă centrele actuale, mai facem 3, tot așa, fără resurse, ca să facă ce? Mai apare ideea unor piațete de cartier cu terase deschise seara – care piațete? Eu una, care știu ce înseamnă terasă deschisă seara lângă un bloc și partyuri noaptea cu boxe și alcool pe mașini, lângă un alt bloc, pot să vă spun că nu-s deloc încantată de idei din ăstea care sună bine pe hârtie și-s horror în realitate. Iarăși, se mizează pe faptul că turiștii nu vor mai parca în centru, că vor lăsa mașina în parcarea din Bartolomeu… în condițiile în care vin din celelalte direcții, îmi vine greu să cred că turistul va ocoli tot Brașovul, ca să lase mașina la draq în praznic, după care să se urce în autobuz și să meargă la cazare. Pentru 2 nopți.

Strategia introduce și ideea calendarului destinației, cu planificare cu un an înainte. Ar fi frumos dacă s-ar realiza asta pentru evenimentele majore – dar atunci și finanțarea de proiecte culturale, dacă va mai exista, trebuie să fie din timp și chiar multianuală. Ideea de a bloca toate spațiile din oraș strict doar pentru evenimente planificate cu 12 luni înainte este totuși cam agresivă, pentru că viața culturală spumoasă dintr-un oraș vine nu doar din festivaluri mari, ci din tot felul de activități de toate dimensiunile și pentru toate gusturile. Și nu poți să le planifici chiar pe toate. Pe zona aceasta pot să vă spun că CJ și instituțiile subordonate se chinuie de ani de zile să producă un plan coerent și nu prea le-a ieșit.

Am mai înțeles că se va reface centrul de informare turistică, cel care se tot reface o dată la ț ani (în momentul de față nici măcar nu mai știu dacă este tot în zona Olimpia sau nu și dacă funcționează sau nu). N-am înțeles însă dacă vom mai avea APDT-ul și nici dacă Brasov be-live-it va mai fi folosit (yup, I am that old! LOL). Nici dacă pilele vor avea în continuare voie cu mașina pe aleea de sub Tâmpa.

Cât privește resursele calificate din domeniu – Horeca, este ciudat că avem date insuficiente, în condiții de facultate de profil, școli de meserii (sau cum se mai cheamă calificarea de la Baiulescu) și cursuri de calificare, plus AHA Brașov. Eu aș fi vrut să aflu dacă tinerii pregătiți rămân în Brașov, în domeniu și dacă nu, de ce. Altfel, ne învârtim în jurul cozii și eu, băștinaș, tot cafea la preț de turist beau (sau nu, că nu-mi permit, cu sau fără Miercurea brașovenilor și card de rezident).

Listele pentru ghizi autorizați sunt pe site, la minister – categoria acesta oricum va urma un proces de reautorizare, legea era în dezbatere publică. Ideea acreditării lor locale suplimentare, ca toată lumea să aibă același discurs, este neavenită și cam… comunistă.

Și n-avem nimic despre animatori, că așa e de fain turismul local (Poiana, yup), că nu știm să lucrăm cu ei.

Nu comentez pe tema Poiana Brașov, că necesită capitol separat și nici pe tema celor 2-3 idei de festivaluri noi, că presupun că a fost doar AI-ul care a formatat toate ideile din brainstorming, să dea bine la strategie (că altfel, mă las de meserie și mă mut în pădure, cu urșii).

Dar ia uitați idee inovatoare, pe post de concluzie: cum ar fi să avem un an întreg fără turism în Brașov? Ce am câștiga? Ce am pierde?

Cu AI sau fără AI?

Posted in campanii by

Social media. Când a apărut ni s-a părut cumva ciudată, deși aveam deja chatul lui Yahoo. După care toți am început s-o folosim la toate cele, nu doar pe o rețea, ci pe mai multe simultan. Momentul de grație a fost 2015/2016 scandalul FB – Cambridge Analytica și alegerile din US care l-au adus în scenă pe Trump. După care social media a început să se ducă în cap, dar încă tot pe aici ne certăm toți, între noi și cu boții, și cu rușii. În ultimii zece ani au existat alte două momente de inflexiune, cumpărarea Twitter de Musk și apariția Tiktok, care a adus utilizatori noi, cu nivel redus de educație, dar pentru care comunicarea via video a devenit ceva facil (toată lumea știe să vorbească, dar mai puțini știu să scrie și să citească).

AI-ul, care a fost testat pe șestache pe utilizatorii rețetelor sociale, a apărut dintr-o dată, a crescut exponențial, mai ceva ca Făt Frumos pe steroizi, dar există șanse maxime să se ducă în cap cu viteza luminii. De exemplu mi s-a acrit cum toate firmele mi-l bagă pe gât. Google de ex. nu doar că îmi bagă primele rezultate AI, care trebuie verificate suplimentar cu linkurile clasice de mai jos, dar mai nou și-a băgat două butoane sub bara de search: Do more with AI Mode și Create Images – add an image and reimage it (whyyyyyy??????), că doar-doar le folosește cineva. După care avem agenții AI, și am văzut deja exemple cu agentul tău care sună la restaurant să comande, că tu ești fie o putoare ordinară, fie ești un zgârciob care nu-și plătește secretarul (sau ai fițe în cap), după care omul care e intervievat de AI și-și pornește propriul lui AI și îi lasă pe ăia să discute (fizică cuantică, îmi imaginez). După care ajungem la exemplul în care emailurile instituțiilor și firmelor sunt blocate de agenți AI, care-s un fel de spam, doar cu mai multe cuvinte utilizate (și posibil cod malițios ascuns, care te hackerește, că de ce nu).

Eu am răbdare, în plus de fiecare dată când ajung la magazin îmi cumpăr câte un caiet de matematică, așa că-s pregătită și aștept cu interes vremurile când, probabil, ne vom reîntoarce la metode clasice. Dar asta doar după ce ne dăm în cap cu marea digitalizare cu/fără AI.

Cazinoul din Constanța

Posted in trasee turistice by

Dacă ai ajuns la Marea Neagră românească și nu ai trecut și pe la cazinou, practic ai fost la mare degeaba.

Clădirea este absolut superbă, și în ruine, și renovată.

Administrarea ei… este o altă poveste.

Cazinoul actual este un centru cultural cu bilet la intrare, vizitatori obișnuiți și grupuri ghidate. Cum în țara noastră obiectivele turistice cu bilet sunt în general muzee sau similare muzeelor, adică au un patrimoniu în interior, mai mult sau mai puțin consistent, obiectivul ca atare naște un anumit tip de așteptări. Turiștii români cu care ne-am nimerit în grup au fost dezamăgiți instant după ce au ajuns în sala de spectacole, reacția generală fiind de genul “pentru atâta lucru am plătit bilet”? Cei străini și-au făcut selfie în liniște și au plecat mai departe, fără să pară atât de afectați.

Biletele se cumpără online sau de la automatele self-pay aflate vis-a-vis de cazinou. La automate se putea plăti doar cu cardul, deși aveau în teorie și opțiunea de cash. Costul final este biletul plus comision, costul biletului de adult fiind 53 de lei (comparativ, la Bran e 90 de lei, iar la Peleș 100 lei). În plus am avut de așteptat pentru că se intra în serii, n-am înțeles de ce.

În interior se vizitează o expoziție generală, la parter și sala de spectacole de la etaj, ieșirea făcându-se obligatoriu prin magazinul de suveniruri. Pentru persoanele cu dizabilități există un lift, restul sunt invitați să urce/coboare scările și să admire vitraliile, candelabrele și detaliile ornamentale ale clădirii construite în stil art nouveau la 1910. A fost fascinant să aud cum un paznic se contrează cu un turist, care dorea să vadă shopul și evident, să intre pe la ieșire, fără faimosul bilet… clasic românesc.

Din expoziție am aflat că pe lângă Mamaia, a mai existat o Tataia și o plajă La Papuci. 🙂 Există posibilitatea ca un tur ghidat să fie puțin mai excitant decât simpla vizitare a cazinoului.

Am ratat cafeaua la restaurantul de lângă, dar o păstrăm pentru data viitoare. Și am prins o tură de vânt pe faleză, ceea ce ne-a făcut să discutăm despre cum o fi când dă frigul (brrrrrr).

Partea bună este că nu am plătit taxă de parcare, ceea ce a fost wow, noi venind din zona culturală Brașov-Cluj-Oradea, unde parcarea în zonă turistică este complicat de găsit, cu timp limitat și pe bani. No bine, au timp și constănțenii să ajungă la zi cu obiceiurile.

Ar fi interesant de văzut un concert în clădire, că-s curioasă de acustică.

Altfel, un Reduta, care arată foarte bine în poze de afară (că în interior lumina e așa și așa).

Disoluția statului, așa cum îl cunoaștem

Posted in campanii by

În ultimii treizeci de ani și ceva noi am trăit cu filozofia statului care trebuie reparat. Mai precis cu ideea că unele părți ale statului sunt stricate, așa că votăm alții la putere, care vin și repară, astfel încât sistemul să fie ok. Pentru toată lumea sau majoritatea. Win-win, cum se zice în teoriile economice și politice. Acestă filozofie permite o alternanță la guvernare și accesul unor grupuri noi la putere, atâta vreme cât regulile sunt relativ aceleași și direcția oarecum similară. De asta ne-am integrat în NATO, UE și acum vrem OECD.

Pare-se însă că evenimentele și schimbările din ultimii zece ani ne-au schimbat paradigma și am ajuns la nivelul la care sistemul este stricat cu totul și nu mai avem ce repara. Drept urmare eu îi votez pe ai mei, cei cu care mă identific (pentru 5 secunde tiktok), nu contează cât de cretini, ca să furăm ei și cu mine și să ne fie nouă bine, pe restul dă-i draq. Win-lose.

În această a doua variantă, nu mai contează schimbarea în bine, dezvoltarea, sustenabilitatea și alte etichete din ăstea intelectuale, contează doar câștigul personal, imediat, pe termen scurt. Competența nu mai este o valoare de bază, ea chiar încurcă. Că cel competent te face prost în față, ceea ce este adevăr și realitate și nu-i nici frumos, nici interesant.

Practic avem un fel de evul mediu reșapat.

Și nu, nu cred că are legătură cu nimic din ce știam, ca de exemplu nivel de trai, educație, nivel economic, social, dacă e de stânga sau de dreapta. Pentru că oamenii din a doua variantă se regăsesc în absolut toate grupurile. Și dacă îi iei la puricat vezi declarații care se bat cap în cap. Sau azi este una, mâine este alta. Ceea ce are logică, dar pentru ei, nu pentru toată lumea.

De asta nu are sens să argumentezi științific dârele produse de avioane pe cer, pentru că omul din varianta a doua va face oricum legislație să interzică chemtrails. Care nu există. Dar nu va schița niciun gest față de adevărații poluatori de lângă noi, fabrici, uzine și mașinării diverse.

Oamenii nu au nicio treabă cu logica, gândirea pe termen lung, conceptualizare sau alte fițe. Ei au treabă cu papa, distracție și răzbunare – absolut interesant, ura și frustrările sunt pornite pe cei care te-au ținut în casă în pandemie, chit că și ăia, săracii erau din același film.

Pare-se că toate țările și toate continentele sunt atinse de noua paradigmă.

Istoric vorbind, nu văd nimic de bine în față. O situație de acest fel se termină când oamenii decid că anarhia și haosul nu ajută sau când o tabără scapă de cealaltă.

Partea proastă este că s-ar putea să fi trăit deja cel mai bun secol al nostru și că de acum încolo o să prindem bătrânețea într-un declin constant și o luptă către asfalt.

Soluții există, dar cred că ne trebuie altă atitudine decât laissez-faire-ul actual și miștourile pe social media (deși recunosc că nu prea am mai văzut glumițe în ultima vreme, ceea ce mă face să cred că lumea începe să priceapă că situația nu este chiar de glumă).

Simultan ne trebuie și un reset general. Pentru că mă tem că toate reformele ăstea mimate nu fac decât să mute problemele dintr-o parte în alta, fără să rezolve cauzele de bază.

Turismul la Marea Neagră băștinașă

Posted in campanii by

În ultimul weekend din sezonul estival oficial și în luna cu “Litoralul pentru toți” am dat o fugă până la mare, respectiv Constanța și zona Mamaia Nord-Năvodari.

1. “Litoralul pentru toți” este un program oficial, gestionat de FPTR, apărut în 2001, al cărui scop declarat este prelungirea sezonului estival de pe litoralul românesc cu două luni, mai și septembrie. Pentru că altfel sezonul acoperă lunile iunie-august, adică perioada de vară și concedii. Douăzeci și ceva de ani, tu, ditamai federația de profil, derulezi acest program oficial. În paralel se modifică vremea și infrastructura locală. Și după douăzeci și ceva de ani, programul tău de toamnă sunt 67 de unități de cazare și niște oferte la a căror citire te bușește râsul. Și programul tău tot mai și septembrie, și tot apatic. Mă gândesc că de asta nu avem niciun raport cu indicatori, că ori cu acest program, ori fără el, marea tot valuri are.

Singura idee cu care am rămas citind oferte și programul de mai sus este că hotelurile condiționează sejururile cu minim 2 nopți de cazare – s-a modificat legislația din domeniu și eu nu mai sunt la zi cu ea???

2. Nordis și apetența românilor pentru blocuri. Modelul nou de concediu pare a fi mutatul din blocul de la tine acasă în blocul de la mare. Practic toți investitorii din zonă au avut grijă ca românilor să nu le lipsească nimic. Apartamente mici? Avem. Spațiu lipsă între blocuri? Avem și asta. Câte un supermarket și un pachetomat din loc în loc. Yup. Serios. Pentru câteva minute am avut senzația că-s teleportată prin Tractorul Nord, doar că bătea vântul mai tare. Nordisul arată frumi, la fel ca toate proiectele din jur. Care-s copy paste, conceptual vobind. Chiar nu pricep de ce s-a blocat (sau cât au putut ăia să fure, ca să nu fie capabili să-l termine, precum vecinii). Aproape că nu mai există niciun metru pătrat în zonă care mai poate fi dezvoltat. N-am avut timp de cercetat, dar intuiesc niște proiecte viitoare în fața celor actuale. Direct pe plajă.

Și ajungem la pct. 3, cel mai interesant. În ciuda creșterii capacității de cazare, prin hoteluri și airbnb-uri, întreg conceptul litoralului românesc, în cea mai scumpă zonă a ei este tot cel de acum douăj’ de ani, de litoral numai vara. Se termină cele trei luni și totul se închide, nu mai ai restaurante, nu mai ai terase, nici măcar toalete pe faleză. Nu mai ai nimic. Doar blocuri. Goale. Atât de proastă este filozofia aplicată în zonă că nu au fost capabili să construiască nici măcar piscine interioare încălzite. Toate construcțiile ăstea noi au câte o piscinuță în complex, la care intri cu programare. Noi am testat una, vreo 5 minute, că era apa rece, după care ne-am cărat.

No bine, care este logica de a construi atât de mult și atât de prost, dacă nu ai facilități pentru tot anul?

Dar am găsit niște palmieri de plastic. Plantați în nisip. Mazăre rocks!

De cazinoul din Constanța vă povestesc separat.

Corolar la întrebarea de mai sus: dar dacă turismul în anumite zone este doar punctual, 3 luni vara și asta e, nu ar trebui oare să planificăm/construim în consecință? Întrebare bună și pentru brașoveni și ale noastre stațiuni.

Despre chirii

Posted in Brașov | Kronstadt, campanii by

Chirii versus proprietate, chirii ca modul de investiție și chirii ca parte a dreptului la locuire.

Dacă o să cercetați subiectul, probabil veți da peste un grafic care spune că România face parte din categoria țărilor cu un număr redus de chiriași și un număr mare de proprietari, ceea ce, din motive neelucidate, e cam nasol. În aceeași argumentație veți afla că țările vestice au mai puțini proprietari și mai mulți chiriași, ceea ce ar trebui să facem și noi.

Avantajul de a fi proprietar este că nu te poate da nimeni afară din casă, atâta vreme cât îți plătești impozitul și utilitățile și zidurile nu pică pe tine (deși cred că și atunci poți să stai cu cortul pe teren). Avantajul de a fi chiriaș este mobilitatea ridicată, contra chirie și utilități (dacă nu-s incluse deja); cu toate celelalte cheltuieli își bate capul proprietarul. Eu am prins și vremurile când chiriașul nu venea doar cu hainele după el, trebuia să-și aducă și patul, și aragazul. În prezent oferta pe piață este mult mai generoasă.

Nu știu cum au devenit proprietari românii la țară, dar la oraș, majoritatea și-au cumpărat apartamentele în blocurile construite de stat – unii le-au primit gratuit în baza caselor dărâmate de comuniști. După 90, cine a prins chirie în locații ale statului, le-a putut cumpăra pe sumele vehiculate la vremea respectivă. Cu alte cuvinte împroprietărirea românilor a fost politică de stat, atât în comunism, cât și după.

Proiectele noi, rezidențiale, apar în două valuri: primele, anemice, sunt blocurile ANL, văzute ca locuințe sociale și pentru tineri, dar ajunse pe la nomenclatură (după zvonuri); de abia ulterior încep cartierele construite cu programul Noua Casă.

În condițiile în care România a pierdut populație în mod susținut, presiunea pe locuințe a apărut strict în zone cu dezvoltare economică, accentuându-se după integrarea în UE.

Valul cu locuința văzută ca investiție are două cauze: unul este apariția Airbnb, care a făcut închirierea pe termen scurt mai facilă și mai trendy (ea exista și până atunci în zone turistice, știți nenicii cu cheia pe peronul gării sau pe șosea, pe litoral) și venitul extra (disposable income) & credite ieftine combinat cu spiritul american de a investi. În paranteză, mi se pare amuzant cum am adoptat cam toate filozofiile de peste ocean privind stilul de viață, deși unele dintre ele nu ne îmbunătățesc neapărat viața. Încheiat paranteza. Cum în pandemie toată lumea a avut bani în plus, toată lumea i-a investit în imobiliare (pe faleză la Mamaia Nord, lol).

În prezent într-un bloc avem cam așa: proprietari, oareșce chiriași pe termen lung (elevi, studenți, lucrători imigranți, lucrători locali și alții), chirii pe termen scurt aka turiști aka Airbnb, apartamente de vacanță, folosite câteva luni pe an, de regulă de români rezidenți prin alte țări, firme și apartamente goale. Cel mai mare efect asupra valorii proprietăților în sensul creșterii exponențiale a acestora sunt chiriile-ca-investiții, în primul rând cele pe termen scurt.

În același timp, în țările date ca exemplu, chiriașii au ieșit în stradă protestând împotriva creșterii chiriilor. Germania este un exemplu, Spania este altul. Și acolo, tot chiriile pe termen scurt sunt parte din problemă, care aduc o presiune extra pe piața chiriilor.

Pe de altă parte poți construi până la un punct. Dacă nu pe orizontală, pe verticală, dar chiar și așa, ai limitări legate de sol (cutremure?) și de resurse (apă disponibilă). Mai repede sau mai târziu, randamentul investiției începe să scadă. Sau să ajungă negativ. Cine nu mă crede, să-și întrebe părinții despre cum erau prețurile la apartamente în Brașov, între jumătatea anilor 90 și începutul anilor 2000.

No bine, în acest context citesc un articol de la elvețieni, unde în ultimii 20 de ani chiriile au crescut cu 32% și acesta este un motiv de alarmă, două treimi din localnici fiind chiriași. Procentul ăsta înseamnă că la o chirie echivalentă a 100 euro în 2006, anul acesta ar fi de 132 euro.

Eu pot să vă spun că dacă în 2012 dădeam 100 euro pe cameră, prețurile în prezent sunt cel puțin duble. Un articol din Bursa, de anul trecut, cita site-ul imobiliare.ro cu creștere de 300% în 25 de ani la chirii în Brașov. Super avantajos, dacă vrei să scoți bani din apartament, mai puțin atunci când ești chiriaș și majoritatea salariului tău se duce pe chirie.

Percepția mea este că noi suntem momentan la nivel de vestul sălbatic și nu văd nicio inițiativă care să îmbunătățească situația. Mă gândesc că decidenții care nu-și țin banii în cutiile de pantofi, i-au investit tot în apartamente, drept urmare nu au de ce să facă lobby pentru vreo măsură care să le afecteze investiția.

În același timp, noile bareme de impozitare a proprietăților începând cu anul viitor ar trebui să se realizeze la valoarea de piață a acestora (adică urmează noi scumpiri, și mai mari decât în 2026 – și uite de asta ne afectează pe toți piața & investițiile vieții), după care o să aflăm toți că dacă nu ne permitem impozitele, nu avem decât să ne facem chiriași sau să ne mutăm la dracu-n-praznic, fără infrastructură, că no bine, nu se cade să punem întrebări bizare despre politici publice și dreptul la locuire. În timpul ăsta alții cer măsuri pentru 32% creștere în 20 de ani….

Cât despre dreptul la locuire, cu sau fără chirie, absolut sublim, dar rămâne doar o lozincă tipărită în multiplele strategii aflate prin sertarele instituțiilor statului.

Și ultima, că tot ne plac comparațiile cu alții, în marele New York, unde sunt chirii de mii de euro, oamenii de fapt trăiesc cu aceeași chirie de ani de zile, pentru că beneficiază de concepte precum rent freeze și rent stabilization. Adică pe acest subiect, capitalismul american este mult mai socialist decât sistemul ăsta hibrid de pe la noi. Biutiful, nu-i așa?!

Cărți, scene și manele – ediția octombrie 2026

Posted in cărți, scene și manele by

“You fight well.”

“When one chooses to fight,” the abbot replied, “it is one’s responsibility to fight well.”

Satori, Don Winslow

You have to understand the same amount of work goes into making something bad.

Gary Oldman in interview for Sky News

Se reîntorc 3 Chicago-uri, 2 Law and Order și 1 FBI, plus CIA, care a prins sezonul 2, mi-nu-nat!; Elsbeth, Boston Blue, Sheriff Country, Fire Country, Marshals, The Diplomat, Anatomia lui Grey (wow!), Lupin (serios?), The Rainmaker (de abia aștept!).

Noi: Newlyweds (cu Tea Leoni și Tim Daly în rolurile principale), War (divorț și avocați), Private Eyes West Coast (detectivii mei preferați, care s-au mutat din Toronto în Victoria), Carrie (ca să învețe și ăștia micii cărțile lui Stephen King, este a patra ecranizare, dar să puneți pe listă și primul film din 1976), Cupertino (noul serial al familiei King, care se mută în Silicon Valley cu tot cu avocați), Eternelly Yours (comedie cu vampiri, daaaa, simțeam nevoia), NCIS: New York (cu LL Cool J), Animals (ceva thriller cu politicieni și ditamai distribuția).

Klara and the Sun, ecranizarea romanului cu același nume scris de Kazuo Ishiguro, sper să fie la fel de bun.

Verity, altă ecranizare, de la Colleen Hoover.

Sense and Sensibility, era cazul să avem și o ecranizare de la Jane Austen, cea care-mi place mie este cea din 1995 cu Emma Thomson.

The Only Living Pickpocket in New York, trailerul arată bine.

Fjord, ultimul film al lui Mungiu, intră în cinematografele americane de luna aceasta și are șanse să prindă lista de Oscar. Că nouă ne place sau nu subiectul, nu contează, Mungiu este unul dintre cele mai bune produse de export românești.

Love of Your Life – vin copiii actorilor noștri preferați.

Ce am citit anul acesta și mi-a plăcut sau mi s-a părut interesant: The Correspondent, de Virginia Evans, Whistler, de Ann Patchett și The Secret Keeper of Jaipur, de Alka Joshi (mai am una de citit și am terminat trilogia), toate vor fi niște filme drăguțe, când/dacă vor fi ecranizate; Peter Goodman și Steven Levitsky care scriu economie sau politică și ale căror nume apar frecvent citate.

Au reînviat și Sugababes, dacă nici ăsta nu e semn de criză… Ella Langley cu “Choosin’ Texas” a fost hitul anului peste ocean, ceea ce nu mă miră, că-i country-ul clasic. La mine la radio Mi Chico a fost în trend, o manea cu Derulo, dar n-am înțeles de ce coreografia aduce a videoclip de trupă sudcoreană… că și ăsta e un trend. Până la urmă am avut de ales între o manea de pe continent, Angelina Mango – Canto d’amore (con Marco Mengoni) sau One Republic, Pay That Toll. A câștigat One Republic, că e mult prea stupidă.

Zilele recoltei brașovene și mustul la boxă

Posted in Brașov | Kronstadt, campanii by

Am trecut prin piață duminică, pe traseul obișnuit către masa de prânz și m-am nimerit la evenimentul intitulat Zilele recoltei, pe trendul naționalist-înapoi-în-comunist-cu-afișeAI (că nu se putea să facem noi brașovenii excepție). În piața Dacia, din banii noștri, de contribuabili am avut așa: două standuri, între piețe, care vindeau struguri, încă ceva produse (nu m-am uitat) și must, niște baloți de fân pe post de decor, o boxă de mărime mijlocie, din care cânta ceva muzică (manele populare?!) și în piața deschisă, mai toate standurile decorate cu niște ghirlande odioase, din care ieșeau pe ici pe colo câte un castravete, o roșie sau ce alte produse mai vindeau precupeții. Juma de hală și juma de piață, închisă, că era duminică înainte de prânz. Aceleași prețuri, aceeași marfă, aceeași vânzători.

Evenimentul a fost mediatizat specific pentru tot weekendul și toate piețele brașovene, cu ceva program artistic extra la Star. Pe care l-am ratat.

No bine, într-un oraș în care doar unii au voie de la dl. George să facă evenimente și în care finanțările locale au fost tăiate în carne, iată cum ne permitem să facem Zilele recoltei, ca orice sat din cucuieții-din-vale, că oricum ăsta e nivelul la care am ajuns.

O serie de evenimente de toamnă ar fi mai mult decât binevenite, dar Zilele recoltei într-o zonă urbană, în care nu se mai recoltează nimic, decât praful de pe pervaze, este o idioțenie de nedescris. Hai să zicem că ai promova țăranii din alte zone nedezvoltate ale țării, dar 2 tarabe extra, nu echivalează cu promovare.

Adevărul este că piețele din Brașov au nevoie de renovare și regândire conceptuală, aka să fie aduse în secolul actual. Hala Dacia, pentru care s-au cheltuit bani vara aceasta, ca să fie dați stâlpii cu vopsea, este total nepotrivită: mori de cald vara (cu toate ventilatoarele ălea montate) și de frig în restul anului; nu discutăm de prețuri, marfă sau producător vs. comerciant. Hala de la Star abia mai funcționează. Cele două ar trebui să aibă dotări ca orice Kaufland sau alt supermarket, că oricum asta le este concurența. Piețele deschise și magazinele aferente cred că ar putea fi eficientizate – aici problema majoră sunt vânzătorii și marfa. Orașul are n zone în care se pot organiza piețe temporare deschise – știți modelul, juma de zi sâmbătă dimineața – ceea ce deja se face prin cartiere, dar cu mai mulți producători și/sau tematică (ex. piață de flori în Sf. Ioan, o dată pe lună). Toate parcările marilor magazine se pretează pentru așa ceva – iar ex. cu Kaufland, chiar dacă standurile sunt anemice. În prezent sunt 6 piețe regulate (cu Piața de Miercuri, care vinde chiloți, nu legume, în ciuda imaginilor de pe site-ul de profil al primăriei) și 5 locații de piețe volante, care se desfășoară o dată pe lună (bilunar în Piața Unirii), cu un maxim de 20 de ofertanți. Plus târgurile mai mari din Piața Sfatului și zona parcului central Titulescu.

ROMO este un model bun de lanț scurt de vânzare, deși se adresează unui anumit grup țintă. Dar dacă vrei să promovezi producătorii locali și din împrejurimi, nu poți să aștepți să vină ei la tine, ar trebui să-i cauți și să-i aduci în piețele tale.

Ca să nu mai spunem că o piață organizată și instagramabilă (ptiu drace!) poate să contribuie nu doar la calitatea vieții băștinașilor, ci și la creșterea turismului local, chiar dacă fluxul este cu localnici din Sfântu și împrejurimi – buni și ei, dacă cresc PIB-ul local.

În fine, decât kkturi de genul ăsta, mai bine nimic (și site-ul de profil, ar trebui împărțit în două, info pentru cetățeni și info pentru ofertanți, că e cam varză, deși arată ușor mai bine decât anteriorul).

Alte platforme, relativ funcționale ale statului (sep 2026)

Posted in campanii by

Digitalizarea statului a început în pandemie (mulțumim Covid!) și avem relativ multe platforme de utilizat în viața de zi cu zi, personală sau profesională.

Ca idee generală, este de apreciat faptul că nu trebuie să mai mergi la ghișeu la multe instituții. Dar încă se cer acte care există în bazele de date ale statului (copie CI, de exemplu) și la multe, digitalizare înseamnă transpunerea cererilor în format electronic, adică nu sunt gândite din punct de vedere al utilizatorului, de asta par (sau sunt) greu de utilizat. Plus încă nu văd legătura cu cartea electronică de identitate, care ar fi putut fi utilizată ca cheie de acces pe toate platformele, fără atâta RoeId, id-uri și parole (sau poate am ratat informația…).

De asemenea, oricât am digitaliza sistemul pentru utilizatorii educați de metropolă, sistemul trebuie să poată fi folosit ușor și de către oamenii de la țară și cei cu mai puțină educație (dacă știi tiktok, trebuie să înveți și platforme) și să avem și varianta nedigitalizată pentru unii vârstnici & alte categorii ale populației.

O listă cu ce am interacționat eu:

CNPP (Casa de pensii). Site-ul nou, merge la fel de prost ca cel vechi – dar măcar și-a preluat credențialele și merge și cu user+parolă. În continuare ca să ai acces la informație generezi cereri, după care durează până primești răspuns, cu notificare pe email. De ce naiba nu se generează informația instant, nu știu. Nu știu cum funcționează zona de PJ, că nu am avut ocazia să testez, dar la documente cerute, văd că e nevoie de împuterniciri notariale (lovely, ce să zic). Partea bună este că nu mai trebuie să mergi la ghișeu să confirmi contul.

Cardul european de sănătate. Completezi un formular pentru cine vrei să ceri cardul, atașezi CI, procesul a fost rapid, dar a durat până s-a confirmat manual primirea cererii, de către un operator. Cardul a venit cu poșta mai repede de termenul de 7 zile preconizate. Din păcate bucata de plastic este valabilă doar 2 ani – de ce nu 10, de exemplu (parcă ne păsa de natură??)? Că oricum semnezi că dacă nu ești asigurat, nu folosești cardul sau dacă îl folosești, plătești din buzunar. De ce mai trebuie card european, când am cardul național dintr-un stat UE, asta e altă întrebare…

Reges (ITM). După cum preconizam, merge cu întreruperi (cel puțin cei cu RoeID se plâng constant). Eu nu am avut probleme, dar nici nu am lăsat înregistrarea contractelor pe ultima sută de metri. Este fostul Revisal, cu mai multe câmpuri de completat, deci mai multe obligații pentru angajatori și mai multe ocazii de a plăti amenzi. Și cu o săgeată enervantă, pe care dacă nu o bifezi, nu poți să ieși din meniu, ca să intri în următorul. Ca angajat, poți verifica instant dacă ți s-a înregistrat contractul de muncă și eventualele modificări, ceea ce este foarte bine, pentru că în această zonă se făceau multe abuzuri odinioară, cu angajatori care declarau contracte, dar pe care uitau să le mai înregistreze. Din păcate nu am văzut niciun comunicat din care să aflăm câte persoane fizice folosesc sistemul.

Ghișeul.ro/ MAI/ Primăria Brașov. Ghișeul este o platformă veche, prin care poți face plăți și care s-a tot extins. Ca să ajung în zona gestionată de MAI, a trebuit să completez tot felul de date suplimentare, dar mi-am scos cazierul online instant. De altfel toate programările pentru serviciile MAI au mers doar online (pașapoarte, înmatriculări), cu plăți online, aici nu am comentarii, rapid și eficient. Și am stat puțin timp și la ghișeu (poza din pașaport însă e execrabilă, csf ncsf). Impozitele la primărie le plătim online, direct pe site-ul ei, de când s-a inventat sistemul, fără comentarii aici. Am înțeles că sunt primării care au nevoie de un șut în fund să se înregistreze pe ghișeul.ro, de asta cineva din guvern trebuie să aibă un ochi peste situația de asamblu.

ANAF/SPV. Este instituția cu cel mai mare număr de actualizări, ochiometric vorbind. A ajuns să centralizeze un număr înfiorător de mare de date, sub umbrela luptei împotriva evaziunii fiscale (zona aceasta necesită o discuție elaborată la un moment dat). Momentan sunt servere separate pentru tot felul de operațiuni și ni s-a promis un spațiu privat virtual cu mai multe operațiuni și centrat către utilizator. Partea proastă este că site-ul sau bucăți din el sunt mereu în mentenanță, ceea ce înseamnă că o eventuală centralizare s-ar putea să aibă ca efect să nu mai meargă nimic, nici cât mergea până acum. Pentru omul de pe stradă, o parte din formulare s-au transformat din pdf inteligent în pagină online, care-s ușor de utilizat, dacă știi formularul. Și legislație de profil. Altfel îți prinzi degetele. În tastatură.

ONRC (Registrul Comerțului). Aici digitalizare a însemnat formularul pus online, practic dacă știi să completezi actele la ghișeu, te descurci în mare. Ar putea fi îmbunătățit, inclusiv instituția ca atare, dar în viața asta nu cred că o să vedem multe schimbări.

RoeID – nu l-am făcut pe vremea lui Reges și nu l-aș fi făcut nici acum, dar intuiesc că va fi necesar în următorii ani. Procesul este absurd – faci poză la CI și preia datele – bun, după care îți faci selfie, după care îți faci un video complicat, inclusiv cu citit niște tâmpenii – numai pentru faptul că mutra mea seacă va fi într-o BD citind chestii absurde, de care oricine va râde și cu curul și informaticianul care a inventat pasul ăsta merită tras pe roată. N-am reușit din prima, dar, cum am învățat de la anaf, când nu merge, încerci din nou în momente cu trafic mai lejer- seara/noapte și în weekend. La încercarea nr. 2, din weekend, s-a dus, după care cele 24-72 ore de așteptat după validare cu oameni, nu roboți s-au transformat într-o săptămână. Și încă nu am cont. LOL.

RNONG – Registrul Național ONG, care era un nenorocit de excel sau pdf, în care îți rugai moartea până îți căuta ceva, s-a transformat în platformă digitală, cu mai multe operațiuni pe ea. Dacă poți să depui actele fără să mai mergi la judecătorie și să primești totul online, ar fi un mare pas înainte. Și să scoți nenorocita de hârtie pentru bancă. Sau, și mai frumos, să-și scoată banca singură documentul și să nu te mai f… la cap anual, no bine, atunci i-aș da o bere celui/celei care a realizat platforma. Până atunci logic că legislația de profil nu a fost actualizată, drept urmare așteptați-vă la tot felul de situații hilare în practică.

Mai sunt și alte platforme, dar dacă nu am folosit, nu comentez. Dacă aveți vreun exemplu pozitiv însă, aștept feedback.

Platforma invizibilă

Posted in campanii by

Unde e livrabilul, CNAS?

[Mi-am luat mai multe zile să scriu acest articol, pentru că vreau să scriu rațional, argumentat și nu emoțional (cât reușesc, rămâne de văzut) și pentru că refuz să cred că toată lumea din sistem este proastă, sabotoare sau rău intenționată. Dar sincer, nivelul la care suntem, băbăiatule…]

Precum preocuparea pentru sănătatea românilor, noua platformă de programări, trimiteri, rețete și alte sfaturi medicale este frumoasă, digitală și… inexistentă. Platforma E-SănătateaMea care a intrat în vigoare de la 1 septembrie a apărut pe internet undeva după prânz, la o zi și ceva distanță de faimosul comunicat de presă al CNAS care îi anunța sosirea. Undeva în weekend am găsit linkul direct și în motorul de căutare Google, al doilea rezultat, demonstrând, dacă mai era cazul, interesul ridicat al populației pentru subiect.

În mod normal când lansezi o aplicație atât de importantă, pregătești utilizatorii în avans; oferi o variantă de testare, arăți slide-uri, etc. Mai mult decât atât, nu lansezi platforma către populație dacă tu nu ai prestatorii de servicii integrați pe ea – că nici ăștia, săracii, nu au știut mai nimic de ea, până în momentul lansării. Și nu-s pe platformă!!! Ca să nu mai vorbim de faptul că fără RoeID nu poți face cont…

Practic oamenii au mediatizat livrabilul de pe proiectul finanțat de pe PNRR, că, no bine, pierdem banii, dar nu au livrat nimic. Eu dacă făceam asta pe o finanțare, în momentul imediat următor primeam penalități și alte cele (pușcăria mă mânca!!!). Instituțiile statului se pare că nu lucrează după aceleași reguli – este și aici o lecție de învățat.

Șeful CNAS ar trebui să-și dea demisia. De rușine, dacă nu de altceva.

Pasul doi, ar fi să vedem rapid niște actualizări ale platformei; de la cum se face înregistrarea pe ea – de exemplu să existe posibilitatea de utilizator+parolă cu/fără certificat digital și/sau RoeID. După care să se simplifice (dacă e cazul) și să se înroleze rapid furnizorii (logic ar fi fost să se importe baza de date și credențialele din SIUI/PIAS sau cum naiba se cheamă sistemul existent, că doar și acolo o fi cu id și furnizorii tot ăia sunt), după care să se testeze plaforma către clienți cu femeia de servici sau portarul. Da, frate, dacă persoanele semialfabete cu minim de educație din România sunt capabile să utilizeze o platformă a statului, independent, de abia atunci putem spune că avem digitalizare națională și un sistem funcțional.

Pentru că CNAS se scarpină invers, ne transmit pe site-ul lor că au baza de date cu furnizorii, dar oferirea de servicii de către aceștia este voluntară. Stai, cum?!

Vă reamintesc că avem deja un exemplu de plaformă similară care a preluat o bază de date uriașă, care este Reges, care a avut și ea multe probleme și încă funcționează cu sincope. Dar funcționează. Unul din CNAS ar fi putut pune mâna pe telefon să-i întrebe pe angajații ITM-ului cum au rezolvat trecerea de la sistem la altul, măcar atât…

Din nefericire fiecare dintre noi se va lovi de platforma minune cu regularitate, nu este un subiect pe care putem să-l dăm cu degetul la stânga pe ecranul tactil sau mental și să-l ignorăm. Pentru că mai devreme sau mai târziu toată zona de servicii medicale prestate pe asigurare medicală ve trece pe noua platformă. Altfel, cum justifici cheltuitul unei tone de bani europeni? Și cum îți mai scoți toate raportările ălea noi? Că bănuiesc că de platforma asta țin și toate registrele de pacienți care nu-s funcționale în prezent…

Cât mi-a luat mie să-mi fac cont? Stați așa, că încă nu am cont (nu râdeți, vă rog!). 😀 Am reușit weekendul trecut să trimit datele pentru ROeID, dar de o săptămână și ceva încă sunt în procesare. Când o să reușesc, actualizez.

Te ajută la ceva datele care sunt accesibile în sistem momentan? Nu prea cred (din ce am văzut pe la alții). Știu ce rețete am și istoricul medical, că am două foldere acasă și nu am motive să cred că vreunul din profesioniștii medicali cu care interacționez șuntează sistemul. Ce vreau sunt programările mai rapide și accesibile, pe asigurare. Fix ce nu există momentan. Servicii preventive. Dar n-avem. Servicii mai bune de diagnoză… Da, da, știu, să revin cu picioarele pe pământ.

“E-Sănătatea Mea a fost dezvoltată „la pachet” cu noua Platformă Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS), în care lucrează furnizorii de servicii medicale. Costul total al proiectului a fost de 100 de milioane de euro, iar finanțarea a fost asigurată din PNRR.” Din presă.

De ce paștele mă-sii s-au cheltuit atâția bani pe ceva care nu funcționează? De aia. Yup.

UPDATE: Am primit validarea pe ROeID după 12 zile și am reușit să-mi fac cont pe E-SănăteaMea pe telefon. Momentan nu pot să o folosesc la nimic, dar măcar e activată. Yeeei.