Racolțisme (94)

Posted on by racoltapetru6

* De la un om cu inima de gheață nu te poți aștepta la cuvinte calde.
* Dacă te-ai obișnuit să calci strâmb, nu ai cum să ții calea dreaptă.
* E de prisos să ajungi la putere dacă nu ești un om puternic.
* Inteligența Artificială se va tot perfecționa, până când va realiza că omul trebuie eliminat.
* Ca să cunoști infinitul, ai avea nevoie de o eternitate.
* Nu trebuie să fie frig ca să te porți cu mănuși.
* Numai cine a cunoscut ce e foamea îi poate înțelege pe cei flămânzi.
* Sunt oameni care învață să numere doar pentru a ști să-și socotească banii.
* Pașii spre viitor sunt din ce în ce mai rapizi, dar și tot mai riscanți.
* Nu contează câte diplome ai, important este cine ți le-a dat.
* Elevii care nu prea știu să dea răspunsuri profesorilor, au șanse mari să răspundă de soarta națiunii.
* Când ai un serviciu care nu te solicită, nu poți afirma că mergi în concediu de odihnă.
* Dacă pretinzi că destinul ți-e prescris, degeaba te mai stresezi să iei deciziile cele mai corecte în viață.
* De obicei, aceia care susțin că nu bârfesc sunt primii care te vorbesc pe la spate.
* Toate detaliile despre Viața de Apoi sunt povestite de oameni care nu au trecut pe acolo.
* Știrile false sunt fabricate pe calapodul celor care aspiră după senzațional.
* Mai nou, oamenii sărbătoresc Crăciunul începând din toamnă, ca să fie sigur că-l mai apucă.
* Primăvara se numără bobocii… care dau să înflorească.

O lebădă ca tine

Posted on by racoltapetru6

Te-am îndrăgit de când erai vulnerabilă
și am învățat să nu-ți calc petalele sufletului răvășit,
călăuzit de ochii tăi ca două faruri de zi.

Te percep ca pe o lebădă imaculată,
iar eu mă văd ca o rățușcă nereușită,
dar simt cum mă transform în timp,
hrănindu-mă din privirile tale tot mai blânde.

Aștept răbdător să zburăm în tandem,
cu aceeași anvergură a aripilor,
mânați de aceleași vânturi purtătoare,
ca o pereche loială de lebede
în căutarea unei întinderi de apă
care să ne oglindească mereu împreună.

Haioase

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Când ești trist, intră pe contul meu.
Întotdeauna vei găsi vreo tâmpenie care să-ți fure un zâmbet!

* M-aș angaja și eu în Parlament…
N-am experiență la furat, dar promit să recuperez din mers.

* Un reporter bucureștean în Ardeal:
– Bade Ioane, matale ce faci cu surplusul de pălincă?
Badea Ioan:
– Nu înțeleg întrebarea.

* La cât costă analizele, mai bine le faci singur.
Simplu: faci pipi sub un copac și aștepți…
– dacă se adună furnicile, ai diabet
– dacă iarba se usucă, ai tensiune
– dacă miroase a grătar, ai colesterol
– dacă uiți să-ți ridici pantalonii, ai Alzheimer.

* Caut bărbat!
Dar nu căsătorit, că sunt căsătorită eu.
Să nu bea, că beau eu.
Doar să aibă bani, că eu de ăștia n-am!
Rog seriozitate!

* Unui țăran îi moare cocoșul, și cum nu avea altul la grămada de găini, merge la târg. Vede un cocoș care-i place și întreabă:
– Cât costă?
– 50 de lei.
– Dar de călcat găinile, le calcă?
– Calcă tot ce prinde. Găini, rațe, gâște, curci, căței, purcei și tot ce se mai găsește în curte. De-aia-l dau, că mi le-a rupt pe toate. Nu se oprește până când cade lat.
Îl cumpără țăranul. A doua zi de dimineață, când se uită omul nostru în curte, vede că toate animalele mergeau crăcănate. Găini, rațe, gâște, curci, purcei, oi, până și calul zâmbea fericit. Cocoșul zăcea lat în mijlocul curții, cu picioarele în sus. Părea mort. Deasupra lui, un vultur pusese ochii pe el și îi dădea târcoale în aer. De frică să nu rămână iar fără cocoș, țăranul ia arma de vânătoare și iese hotărât să împuște vulturul. Dar cocoșul îi face cu ochiul și șoptește:
– Sssst! Încet, că-l sperii. De o oră pândesc să se așeze…

* Soțul îi spune soției că trebuie să meargă într-un pelerinaj de trei zile, ca să se roage. Soția îi pregătește toate cele, după care îi spune:
– Aș dori ca înainte de plecare, să ne rugăm împreună…!
Soțul: – De acord!
Soția: – Doamne, te rugăm să ai grijă de soțul meu în călătoria sa!
Soțul: – Amin!
Soția: – Doamne, dacă are gânduri necurate, fă să-și piardă mințile.
Soțul: … tăcere.
Soția: – Doamne, dacă vrea să mă înșele, fă să aibă un accident, încât să ajungă în comă!
Soțul: strânge crispat din dinți
Soția:-  Doamne, dacă mă înșală, fă să aibă un infarct… fatal!
Soțul (tremurând de furie): – Ajunge! Tocmai am fost înștiințat de Sfântul Duh că pelerinajul nu se mai ține!
Soția: – Amin!!!

* Un bărbat îl întreabă pe avocat:
– Domnule avocat, cât mă costă un divorț?
– O mie de euro, cu toate cheltuielile.
– Cum?! Când m-am căsătorit, am plătit la primărie doar o sută de lei!
Avocatul zâmbește:
– Atunci ați plătit doar intrarea… Acum, plătiți ieșirea de urgență!

* Profesoara:
– Dragi copii, continuați proverbul: „Cine sapă groapa altuia…”
Bulă: – Primește 150 lei, prosop, găină, rachiu și un pachet de țigări!

* Două prietene stau de vorbă. Zice una:
– Ana, am auzit că te-ai măritat. Cum ai reușit să-l prinzi?
– L-am îmbătat trei zile, apoi l-am târât la Starea Civilă și i-am zis: „Suntem la poștă, ți-au venit undițele. Semnează aici.”

* – Am depresie. Sunt grasă și singură!
– Cum adică grasă? Unde?
– Vrei să-ți arăt și unde sunt singură?

* Ion merge la biserică, iar preotul îl întreabă:
– Ioane, tu ții post?
– Da, părinte.
– Carne mănânci?
– Nu, părinte.
– Dar lactate?
– Nici lactate, cât ține postul.
– De băut, bei?
– Cum să beau, părinte? Vinul roșu e sângele Domnului… și eu țin post!
– Dar cu nevasta, seara, te mai iubești?
– Pă da, părinte, că sunt tânăr!
– Măi, Ioane… tu nu ții post. Tu ții regim alimentar!

* – Domnule senator, secretara dumneavoastră a declarat în public că aveți un penis mic. Cum comentați?
– Adevărul este că are o gură mare!

* Inuman! Bucureștenii, obligați să doarmă îmbrățișați cu nevasta, din cauza frigului.
Dacă îți cade net-ul e și mai grav, trebuie să vorbești cu ea!

* Dacă te înșală soțul:
– 1 kg de arpacaș
– 2 litri de apă
– zahăr după gust
– opțional, bomboanele colorate deasupra!

* În biroul unui primar de comună, pe perete erau afișate două planuri de investiții. Pe primul scria „Asfaltare drumuri principale – 1 milion de euro”, iar pe al doilea un panou complet gol pe care scria „Proiectul invizibil – 5 milioane de euro”. Un consilier nou de la opoziție intră și întreabă revoltat:
– Dom’ primar, dar ce înseamnă proiectul ăsta invizibil de 5 milioane, că nu se vede nimic pe schiță?
Primarul își potrivește cravata, zâmbește larg și zice:
– Păi exact asta e ideea, măi băiatule! Îl trecem în acte ca autostradă subterană pentru căruțe. Nu o vede nimeni, nu o verifică nimeni, dar de inaugurat o inaugurăm festiv la fiecare campanie electorală!

* – Iubito, privește! În grădina noastră chiar se leagănă un elefant pe o pânză de păianjen…
– Încetează, bă! E mama în hamac…

* Nu sunt bătrân, sunt doar tânăr de foarte mult timp.

* Mulți cred că eunucii au fost folosiți în istorie doar la păzit domnițe. Imperiul Bizantin, spre exemplu, i-a folosit mai mult de 1000 de ani în principal ca funcționari publici.
Motivele erau destul de evidente. Nu puteau să aibă copii și familie, deci nu mergea cu nepotismul și nici cu căsătoriile din interes. Nu puteau ajunge nici pe tron, deci asta le limita atât ambițiile cât și gradul de coruptibilitate.
Că na, e mai greu să fii coruptibil dacă n-ai cui să lași moștenire.
Ce încerc să zic e că avem o soluție anticorupție foarte la îndemână.

Observația zilei

Posted on by racoltapetru6

Prietenia dintre președintele SUA și cel mai mare criminal contemporan devine tot mai evidentă. Recent, „regele” Trump s-a arătat foarte impresionat de gestul mărinimos al „țarului” Putin de a elibera un prizonier american care mai avea de ispășit vreo trei ani de închisoare. Această generozitate i s-a părut un motiv întemeiat să suspende un pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care urma să intre în vigoare în aceste zile. Cei doi dictatori se prețuiesc reciproc și se sprijină fățiș în intențiile lor de a-și împărți cât mai multe bucăți din această lume tot mai zdrențuită. Pentru ei nu există limite și nici libertatea altora de a-și decide soarta, dacă nu își primesc mai întâi partea leului.

 

Reacții la depresie

Posted on by racoltapetru6

Îmi aduc aminte cum , ca orice om, am avut parte și eu de mari dezamăgiri sau chiar depresii temporare, după care credeam că viața mea nu mai are rost. La fel ca multe persoane pe care le-am cunoscut, mă retrăgeam în sinea mea, comunicam cât se putea de puțin cu cei din jurul meu și nu aveam deloc poftă de mâncare. Cum să mai mănânc când eram distrus sufletește? Cum să-mi hrănesc trupul, când mintea îmi sugera că nu mai are noimă să trăiesc? Noroc că această stare nu dura prea mult, altfel aș fi murit de inaniție. Prin muncă asiduă și gânduri pozitive, pe care mi le impuneam pe parcurs, reveneam la o stare mai optimistă și mergeam mai departe.

De curând, am văzut filmul „Punct de sprijin”, în care o tânără era oripilată de corpul ei, deși arăta cum nu se poate mai bine. Această percepție a determinat-o să cadă în depresie și să apeleze la un psihiatru pentru ședințe de susținere. Doar că terapeutul nu putea fi mereu alături de ea, așa că gândurile sumbre o asaltau de câte ori se uita în oglindă și își privea silueta. Degeaba îi spunea prietenul – adică punctul ei de sprijin – că arată foarte bine, ea rămânea la concepția că e prea grasă și el o minte doar pentru a-i face pe plac. Singura metodă de combatere a depresiei a găsit-o tocmai în mâncarea excedentară pe care o elimina apoi prin vomă. S-ar putea spune că era vorba de o bulimie provocată tocmai de impresia că e prea plinuță, așadar intrase într-un cerc vicios din care nu putea ieși dacă nu aborda eficient problema. Adică un job care să-i solicite mereu mintea și un anturaj adecvat în care să se integreze cu încredere.

Revin la reacțiile pe care le-am văzut frecvent când oamenii din jurul meu aveau supărări mari și de lungă durată. Cum ar fi atunci când am întrebat-o pe mama de ce a slăbit atât de mult mătușa Salvina, iar ea mi-a spus că unchiul are mari probleme la servici, iar asta o face să nu mai aibă poftă de mâncare. La fel s-a întâmplat cu o altă mătușă, care și-a pierdut un fecior și n-a mai mâncat nimic, până a fost internată și hrănită prin perfuzii. Așa am mai văzut o sumedenie de cazuri tragice, dar nici într-unul nu s-a întâmplat ca persoana căzută în depresie să se apuce de mâncat în neștire. Poate că așa e „tradiția” prin zona noastră sau cunosc doar oameni mai puțin avuți, care nu-și permit să se „trateze” zilnic cu tort, prăjituri, ciocolată sau înghețată – bunătăți servite doar la ocazii fericite. Mai ieftină pare să fie recurgerea la băuturi alcoolice, însă tot atât de ineficientă.

Concluzia mea e că, în cazul unei depresii pe care nu o poți alunga prin gândirea ta pozitivă, e recomandabil să apelezi la un psiholog capabil să-ți canalizeze acele gânduri, să te îndrume. Dar cea mai bună metodă – care nu o exclude pe prima – este să îți găsești o ocupație care să-ți țină mintea ocupată cât mai mult. Eu așa am făcut de câteva ori și am revenit pe linia de plutire în scurt timp, păstrând doar amintirile transformate în vagi nostalgii.

Cu efect garantat

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Înșelatul partenerului nu se numește „infidelitate”, ci operațiune sexuală specializată pe teritoriu străin.

* Am cumpărat un bec economic și nu se aprinde.
Cred că mi l-au dat pe cel mai economic.

* Polițistul oprește un șofer:
– Bara e ruptă, farurile nu funcționează. Vă costă 200 de lei.
– Chiar vă rog, mecanicul a cerut dublu!

* Foaie verde maghiran,
Soțu-i proeuropean,
Tata-i proamerican,
Socrul este cam prorus,
Iar bunicul e cam dus…
Fiul e suveranist,
Iar nepotu-i progresist
Și nepoata e cu POT,
(Personal mă doare-n cot)
Soacra este cu Șoșoacă,
Vino, drace, de ne-mpacă!

* Copilul către ChatGPT:
– Explică-mi și mie, te rog, cum de știe mama tot ce fac???
GPT: – Nu știu! Eu sunt inteligența artificială, mă-ta e next level!

* – Dragul meu, a zis mama că dacă nu plouă, vine sâmbătă să mănânce cu noi. Tu ce preferi, sarmale sau ardei umpluți?
– Eu prefer să plouă!

* Când o femeie afirmă că nu și-a înșelat niciodată bărbatul, ori e mândră, ori regretă, ori minte.

* Într-o zi, o femeie i-a spus lui Gandhi:
– Sunt îndrăgostită de tine.
Gandhi:
– Nu merit dragostea ta, dar fratele meu din spatele tău, care este mai tânăr și mai frumos ca mine, ți s-ar potrivi!
Tânăra s-a uitat înapoi și nu a văzut pe nimeni.
Gandhi:
– Dacă ai fi îndrăgostită de mine, nu te-ai fi uitat în spate!

* Dacă iubita ta își face zeci de poze la tine în mașină, iar tu nu apari în niciuna din ele, ești taximetrist, boss!

* Dacă-ți hrănești soțul prost, atât în bucătărie cât și în dormitor, începe să slăbească în așa hal, încât îi pică pantalonii… în altă parte decât acasă!

* Două doamne ușor trecute stau de vorbă pe o bancă-n parc:
– Auzi, tu mai ai orgasme?
– Nu, doar două mușcate și un leandru roz!

* De când cu căștile, nu mai știi care vorbește la telefon sau care e sărit de pe fix.

* Soția l-a părăsit din cauza alcoolului.
El a renunțat la alcool… pentru că nu mai avea niciun motiv să bea.

* În junglă, un papagal și o șopârlă fumau droguri în copac. Șopârla îi spune papagalului:
– Bă papagalule, eu cobor să beau apă.
Coboară șopârla, și când să bea apă, iese crocodilul:
– De ce ai ochii așa mari, șopârlo?
– Fumai cu papagalu’ droguri.
– Mamă, și i-am spus să nu-ți mai dea. Stai să mă duc eu la el.
Se duce crocodilul la papagal, la care papagalul:
– Fă, șopârlo, da’ băuși la apăăăă…

* – Azi l-am văzut pe „viața ta”.
– Da’ unde!??
– Era la o cafea cu „viața altuia”.

* Leul se trezește într-o dimineață și decide să supună animalele unui test, să vadă cât de capabile sunt. O cheamă pe vulpe, o îmbată zdravăn și o duce lângă un pom.
– Câți copaci vezi aici?
– Doi.
O omoară, îl cheamă pe urs, îl îmbată, îl duce în fața pomului și-l întreabă:
– Câți copaci vezi aici?
Ursul, rupt de beat, răspunde:
– Trei.
Îl omoară și pe el. Și tot așa, până ajunge la iepure. Ca să n-o pățească și el, își repeta în gând: „un pom, un pom, un pom…” Se îmbată iepurașul, se face pulbere, îl duce leul lângă pom și întreabă:
– Câți copaci vezi?
– Unul.
– Bravo!, zice leul. Ești singurul care a trecut testul, poți să pleci acasă.
Iepurașul zice:
– Ești nebun? Prin pădurea asta!?

* Soțul meu îmi zice că am început să sforăi.
El nu-și dă seama că așa e felul meu de a respira cu pasiune.

* De când le-am spus „rudelor” mele cât de curată iese peria de toaletă în mașina de spălat vase, aproape că nu mai vine nimeni la o cafea…

* – Și… ești pupăcioasă de fel?
– Daaa…
– Super! Te iau cu mine la moaște!

* Românii sunt nebuni rău. Vine unul la mine-n parcare și mă întreabă: „Vreți să fiți martorul lui Iehova?”
Eu? Nici măcar n-am văzut accidentul?!

* Sunt întrebat în privat:
– Crezi că învață cineva din postările tale?
– Nu mă interesează, eu postez pentru cei cu studiile terminate.

* Doi tipi cerșesc în Cișmigiu. Se despart, cu promisiunea să se întâlnească seara. Și se întâlnesc.
– Cât ai luat?
– 50 de lei. Am scris pe o hârtie că mi-e foame. Tu?
– 800 de lei.
– ???
– Eu am scris: „Lipsește la mine 5 lei să pleacă în Ungaria”.

* Doi bețivi pleacă de la bar spre casă. Pe drum, unul se ținea de gard și altul mergea târâș. Bețivul care se ține de gard îi zice celuilalt:
– Băi, porcule, așa ai ajuns? Să bei până nu mai poți să mergi?
La care, celălalt îi spune:
– Lasă că vedem noi ce faci când se termină gardul…

* Un ungur se uita așa frumos pe o pajiște și vede un miel care sugea de la două oi. Dă el fuguța la cioban și cu entuziasm îi zice într-o română stâlcită:
– Un oi mic și jmecher suge la doi mă-ta!

* Când aveam 6 ani, trăgeam vecinele de țâțe și ele râdeau.
Acum, cheamă poliția…

Racolțisme (93)

Posted on by racoltapetru6

* Lecțiile care dor sunt cele care nu se uită.
* Cere și ți s-ar putea da, bate și ai putea primi o mamă de bătaie.
* Dacă toți oamenii ar fi considerați egali, s-ar putea spune că e o inechitate.
* Când inima ți-o ia razna, nu te mai poți baza nici pe minte.
* Suntem premianți la distracție, dar repetenți la învățătură și muncă.
* După ce am trecut prin secolul vitezei, constatăm că am ajuns în cel al lăcomiei.
* Dacă îți dai seama că ești într-un vis, poate fi o dovadă că ai reușit să-ți percepi subconștientul.
* Pe drumul vieții e mai greu să sesizezi culorile semaforului și semnificația indicatoarelor.
* În spital și în pușcărie nu e deloc potrivit dacă ți se urează să te simți ca acasă.
* Doi cunoscuți se pot consuma mai mult în încercarea de a se ignora, decât dacă s-ar saluta.
* Dacă nici jurămintele de căsătorie înaintea Domnului nu sunt respectate, ce încredere poți să mai ai în cele depuse în fața instanței de judecată.
* Zadarnic strângi bani pentru zile negre dacă îi cheltui în nopțile albe.
* Libertatea nu se măsoară în metri, ci în posibilități.
* Când ești copil, toate pietrele colorate ți se par prețioase, dar la maturitate ești suspicios și în privința diamantelor.
* În spatele porților înalte trăiesc de obicei oameni cu viziuni limitate.
* Nu e suficient să poți urca un munte, e nevoie și de puterea de a-l coborî.
* Trebuie să cunoști ce înseamnă nefericirea pentru a te putea bucura pe deplin de fericire.
* Ești cu adevărat bătrân doar atunci când ți-ai uitat numărul anilor.
* Cei mai buni prieteni îți sunt aceia care nu se laudă cu asta.
* Dacă dronele explozive ar avea sentimente, s-ar întoarce în cuibul de unde au plecat.

Surprinzătoarea toamnă

Posted on by racoltapetru6

Toamna nu vine cu surle și trâmbițe,
ea se infiltrează de obicei sub acoperire,
iar noi o simțim când cămările sunt aproape pline,
norii își leapădă simultan scutecele
și păsările stau mai puțin la taifas.

În anotimpul care ne ia adesea prin surprindere,
ne uităm la termometru doar când strănutăm de trei ori,
semn că-i de făcut rocada hainelor din dulap,
o mutare pentru care intrăm în criză de timp.

Cu doamna asta nu e de glumit nici când zâmbește,
chiar și frunzele căzute poartă pe ele câte o poantă amară,
recomandabil a fi deslușită cu melancolie
și împărtășită apoi cu romantism.

Toamna nu se uită în calendar,
ea poartă în desagă o misterioasă agendă,
completată anticipat pentru fiecare an
cu cerneală invizibilă… pe foi de ceapă.

Nume de cod: Umor

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Visul bărbatului: frigiderul plin și femeia goală!

* Atenție: Vorbitul fără greșeli gramaticale va fi considerat defăimare la adresa conducătorilor.

* În Spania e tradiția ca, după coridă, primarului să i se gătească fuduliile taurului învins.
– Ospătar, dar de ce azi fuduliile-s atât de mici?
– Îmi pare rău, dom’ primar, azi a învins taurul.

* Un tânăr arab îl întreabă pe taică-su:
– Tată…
– Da, fiule!
– Pentru ce purtăm pe cap pălăria asta bizară?
– Se numește burnuth, iar în deșert te apără de soare, răspunde tatăl.
– Aha, dar… tată…
– Da, fiule!
– Da’ ce-i cu rochia asta pe care o purtăm?
– Este burka, iar în deșert, unde este foarte cald, îți protejează corpul.
– Bun! Dar, tată…
– Da, fiule!
– Ce-i cu pantofii ăștia, cam urâți, pe care-i purtăm în picioare?
– A… sunt babouches și sunt pentru ca, atunci când mergi prin deșert, să nu te arzi la picioare.
– Bun… O ultimă întrebare, tată.
– Ce mai este, fiule?
– De ce locuim în Berlin?

* – Mărie, dacă mor, să te recăsătorești și să fii fericită! Îmi promiți?
– Mă, Ioane, e doar tocană, dacă nu vrei, nu mânca!

* – Ești gay?
– Nu. De ce?
– Te-am văzut vorbind cu un gay.
– Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine…

* Un evreu sărac locuia împreună cu mama lui, care era oarbă. În fiecare zi se ruga lui Dumnezeu să-i schimbe viața. Într-o zi, Dumnezeu îi spune:
– Îți voi îndeplini o singură dorință. Alege cu grijă!
Evreul răspunde:
– Doamne, vreau ca mama mea să vadă cum soția mea îi pune fiicei mele la gât un colier de 20 de milioane de dolari, în Mercedesul meu 600, parcat lângă piscina vilei mele din Beverly Hills!
Dumnezeu rămâne puțin pe gânduri: „La naiba… mai am multe de învățat de la evreii ăștia!”

* Să vezi răsăritul e frumos, dar l-au pus la o oră groaznică.

* – Cum se numesc cei care strâng fierul vechi?
– Magneți.

* Mătușa mea a lucrat cândva ca menajeră într-un conac mare și luxos.
Mi-a povestit că, imediat după ce a fost concediată, a scos cinci dolari din geantă și i-a aruncat câinelui familiei.
Fostul ei angajator a întrebat-o:
– De ce naiba îi dai bani câinelui meu?
Mătușa mea i-a răspuns:
– Nu-mi uit niciodată prietenii. M-a ajutat să spăl vasele în fiecare zi!

* – Iubire, ce ai face dacă ți-aș spune că m-am îndrăgostit de alta?
– Nimic, iubire, mergem fiecare pe drumul lui.
– Cum adică? Doar atât… mergem fiecare pe drumul lui?
– Da, iubire, fiecare pe drumul lui… Aia la spital, tu la cimitir și eu la pușcărie.

* – Câți ani ai?
– 30…
– Acum zece ani, tot așa ai spus!
– Eu când spun ceva… așa rămâne!

* Un bărbat a murit și a lăsat un testament prin care aloca 30.000 de dolari pentru o înmormântare fastuoasă. După ceremonie, un prieten al familiei a întrebat-o pe văduvă cât anume din acea sumă cheltuise efectiv.
– Totul, a răspuns ea. Înmormântarea a costat 6.500 de dolari. Am donat 500 de dolari bisericii. Mâncarea și băuturile au mai costat 500 de dolari, iar restul banilor s-au dus pe piatra funerară.
După ce a făcut un calcul rapid, prietenul a întrebat:
– Ai cheltuit 22.500 de dolari pe o piatră funerară? Cât de mare este?
– Două carate și jumătate, a răspuns văduva.

* – Ioane, am fost la ghicitoare și mi-a zis că tu nu mă mai iubești!
– Tulai, tu Mărie, da’ risipitoare mai ești! De ce dai banii pe prostii? Asta puteam să-ți spun și eu! Gratis.

* Despărțirea de iubit m-a costat 100 de euro, cică amendă pentru tulburarea liniștii publice.
N-a fost corect, eu l-am bătut în liniște, el a țipat ca disperatul.

* Seara, soțul și soția vizionează un film de groază. Dintr-o dată, apare pe ecran un monstru.
Soția: – Oh, maaaaaaaaaamă!
Soțul: – Ai dreptate. Chiar seamănă cu mă-ta…

* Nu e nicio scofală cu dușul în doi. Ce economisești pe apă, dai pe șampanie!

* Un individ își ia ziarul dimineața să-l citească. În el, la rubrica decese e un anunț în care scrie că a murit. Ia telefonul și își sună cel mai bun prieten.
– Ai citit ziarul? Spune că am murit!
– Da, am văzut! Da’ ce, ai voie cu telefon acolo?!!

* – Chelner! Puiul ăsta îi doar piele și os!
– Doriți să vă aduc și penele?

* – Vecină, vreau să vorbesc cu tine.
– Spune, vecine!
– Tu mă vezi pe mine că am față să fur WIFI?
– Nu, vecine!
– Și atunci de ce ți-ai schimbat parola?

* Un moldovean își parchează Dacia. Vine un ardelean și i-o lovește. Moldoveanul:
– Vaaai di mini și di mini! Șe-ai făcut cu dășișoara me’? Cu aiasta îmi dușeam copiii la școală și-mi câștigam pânișoara! D-auzi, di șe-i a me’ stricată și a ta nu?!
– Apăi… a mea îi Audi!
– Audi, audi, da di șe nu vedi?

* Ai știut că bărbatul tău e acel om căruia îi poți zâce și cele mai mari secrete ale tale?
Da, el este. Pentru că niciodată n-o să povestească nimănui.
Și asta fiindcă el nu te aude și nici nu te bagă în seamă când îi vorbești!

Premiu pentru cartea „Racolțisme – Puncte de sprijin”

Posted on by racoltapetru6
„Concursul „Cărțile Anului” și-a desemnat câștigătorii
Cele mai bune creații ale anului literar 2025-2026 au fost premiate azi, în cadrul festivității organizate de Revista de Cultură „Nord Literar”, în parteneriat cu Muzeul de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” și cu Reprezentanța Maramureș a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.
A fost unul dintre cei mai buni ani din perspectiva numărului de cărți și a diversității lor, motiv pentru care juriul, format din conf. univ. dr. Anamaria Fălăuș (președinte), conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, Gheorghe Pârja, prof. dr. Monica D. Cândea și dr. Robert Strebeli n-a avut o misiune ușoară.
„Priveam ce decupaj relevant al prezentului se poate construi din ceea ce am primit acum la concurs: de la corespondența intelectuală dintre literați de fibră, la elemente superbe de etnografie și de folclor; de la cercetare muzicală la cercetare antropologică; de la proză pornită din drame fundamentale provocate de război, la istorii ale evreilor; de la monografii despre tematici inedite ori despre personalități importante, la poezie” – a afirmat directorul Revistei de Cultură „Nord Literar”, dr. Dana Buzura-Gagniuc, cea care a moderat evenimentul.
Discursurile membrilor juriului au fost adevărate pledoarii pentru importanța creației, pentru frumusețea dialogului dintre arte, pentru rolul culturii și al cărții în acest prezent al provocărilor și al digitalizării.
Alături de scriitorii consacrați au fost membrii ai Cenaclului „Voci eminesciene” a Colegiului Național „Mihai Eminescu”, iar festivitatea s-a încheiat cu momentul muzical al lui Angelo Supuran, unul dintre cei mai activi și mai creativi membri ai cenaclului.
Premiile acestui an sunt:
Premiul „Cartea Anului”, Cornel Munteanu, pentru volumul „Corespondență adnotată”, (Editura Galaxia Gutenberg);
Premiul pentru proză, Luminița Colopelnic pentru volumul „Memoria libelulei”, (Editura RCR Editorial);
Premiul pentru poezie, Rodica Brad-Păuna, pentru volumul Transatlantice, (Editura Littera Nova);
Premiul pentru critică literară, Cornel Munteanu pentru volumul „Lecturi în poliedru”, (Editura Galaxia Gutenberg);
Premiul pentru secțiunea „Carte pentru copii”, Lucia Ileana Pop, pentru volumul, „Poveste celor două nuci prietene”, (Editura Actaeon Books);
Premiul pentru secțiunea „Etnografie”, Pamfil Bilțiu și Maria Bilțiu, pentru volumul „Izvorul fermecat. Univers mitologic maramureșan”, (Editura C.I.D.);
Premiul pentru secțiunea „Carte-document”, Pamfil Bilțiu și Maria Bilțiu pentru volumul „Troițele din județul Maramureș – Un tezaur de artă populară uitat”, (Editura Cetatea Romei);
Premiul pentru secțiunea „Carte de specialitate”, Cristina Ioan, pentru volumul „Fanfara cu solist vocal”, (Editura Valea Verde);
Premiul pentru monografie, Lazăr Temian și Laura Temian, pentru lucrarea „Vălenii Șomcutei de-a lungul vremurilor (istorie și obiceiuri tradiționale);
Premiul pentru lucrare de antropologie, Veronica Szinkulics pentru volumul bilingv „Femeile din lumea noastră fără cer – To the Women of Our Skyless World”;
Premiul „Augustin Cozmuța”, Felicia Mich, pentru volumul „Spațiile de margine în literatura română. Simbolistică și tipologie, (Editura Casa Cărții de Știință);
Premiul special al juriului, Ileana Nemeș-Pop, pentru volumul de versuri „Femeia cu iarba pe umeri”, Editura Actaeon Books;
Premiul pentru debut, Tinu Coroian, pentru volumul de versuri „Anotimpuri în cuvinte” (Editura Valea Verrde);
Premiul Editurii „Nord Literar”, Antonia Luiza Dubovici, pentru volumul de versuri „Dincolo de veghea Otiliei”, Editura Valea Verde ;
Premiul „Vasile Radu Ghenceanu”, Liviu Coroiu pentru volumul de versuri „Tăcerea fântânilor”, Editura Casa Cărților;
Premiul „Punte de cuvinte”, Vasile Muste pentru volumul de versuri, „Ziua când îngerii au rămas flămânzi, (Editura Casa Cărților);
Premiul pentru secțiunea „Interferențe”, Nicoară Mihali, pentru romanul „Drumul evreilor”, Editura Cetatea Romei;
Premiul pentru secțiunea „Mărturii”, Ioan Dorel Todea, pentru volumul „Tiberiu Utan – poetul profunzimilor tăcute”, (Editura PandaPrint)
Premiul „Ioan Burnar”, Petru Racolța, pentru volumul de aforisme, „Racolțisme. Puncte de sprijin”;
Mențiuni:
Adrian Donca, pentru volumul de versuri „Pe drumul Ariadnei”, (Editura Casa Cărților);
Vasile Petru Tomai, pentru romanul „Cetățuia Judelui”, (Editura Actaeon Books);
Radu Botiș, pentru volumul de versuri „Taina poruncilor”, (Editura Casa Cărților);
Daniel Bozga, pentru romanul în limba engleză „The castle of alienation”, (Editura Actaeon Books).”
.
Găsiți volumul „Racolțisme – Puncte de sprijin” pe site-ul editurii Cristian PlusArt sau accesând link-ul: