Preocupat fiind să reintru în activitatea de cercetare, după scurtul și foarte plăcutul sejur californian, nu am reușit să scriu nimic despre o gravă necuviință care mi-a ajuns recent sub ochi.
(Știu, iar o să se supere unii pe mine, iar o să pună veșnicele întrebări naive și alăturea cu drumul: „Dar l-ai luat pe cutare deoparte să-i spui obiecțiile? Dar nu cumva prin aceste comentarii publice facem rău «lucrării Domnului»? Oare ai abordat chestiunea pastoral? L-ai mustrat între tine și el, cum zice Scriptura?”)
Passons!
Chestiunea pe care vreau să o comentez este deja în domeniul public și, spre uluirea mea, nimeni nu pare să mai fi sesizat faptul că ea este complet nelalocul ei.
Cu ocazia jubileului ITPB, Societatea Biblică Din România (Oradea), condusă de domnul Gabriel Fazecaș, a publicat o Biblie Cornilescu a cărei „prefață” este un material pe jumătate istoric, pe jumătate publicitar, privitor la ITPB.
Să fim bine înțeleși: am lucrat 20 de ani în ITPB, am adus biblioteca de la 8.000 de volume la vreo 35.000, am ținut în spinare jurnalul teologic cât și cum am putut, mi-am predat cursurile integral (nu pe sponci, cum se practica la unele case mari), am fost vreo șapte ani președinte al Comisiei de Etică, am făcut tot soiul de hârțoage administrative, am mentorat studenți care apoi au ajuns să-mi predea cursurile, am fost prezent săptămână de săptămână în campus (nu selectiv, asemenea celor din clasa privilegiată a instituției). Într-un cuvânt, nu mi-am bătut joc de munca mea, ci m-am achitat de responsabilități ca pentru Domnul.
În virtutea activităților desfășurate, îmi voi permite să critic ceea ce consider a fi o lipsă crasă de respect față de Scriptură din partea celor care au decis publicarea acestei ediții care se dorește „jubiliară”.
Scriptura este cuvântul viu al lui Dumnezeu, care stă deasupra instituțiilor noastre pământești, fie ele și teologice, și care nu trebuie să devină un soi de prelungire a „Istoricului ITPB” sau a „Planului de dezvoltare al (sic!) ITPB”!
Fiindcă în prezent sunt „visiting fellow” la Universitatea Yale, care anul acesta a împlinit 325 de ani, precizez că mi s-ar fi părut la fel de nepotrivit dacă această universitate, cu prestigiul și cu vechimea ei, ar fi publicat o Biblie ale cărei prime pagini să fie „portofoliul publicitar” al universității.
Primele pagini dintr-o ediție a Scripturii sunt de regulă rezervate explicațiilor privind istoria versiunii respective sau privind metoda de lucru a traducătorilor.
Orice încercare de a coloniza sau subordona Scriptura unor scopuri publicitare este neavenită și trebuie condamnată cu toată asprimea.
Citind paginile din dosarul „publicitar” al ediției recent publicate, am ajuns să mă întreb: ce fel de orizont moral, teologic și epistemic are cineva care publică o Biblie în care primele pagini au acest conținut?
A dispărut orice fărâmă de luciditate la cei care au conceput această ediție? Nu mai există în structurile de conducere ale ITPB niciun om cu judecată sănătoasă care să-și dea seama că bagatelizăm Scriptura și o subordonăm unei agende eminamente fariseice, când o transformăm în vehicul publicitar („aniversar”, „jubiliar”)?
Cine zice că vrea să publice Scriptura, să o facă pentru slava Dumnezeului celui veșnic, spre mântuirea oamenilor, nu pentru gloriola unei instituții care, cronologic vorbind, abia a ieșit din scutece.
Cine vrea să-și facă materiale publicitare sau istorice, să facă albume jubiliare, aniversare, omagiale sau ce mai vrea. Dar să nu încerce o „șaorma cu de toate”, fiindcă rezultatul este un haloimăs care dezonorează Cuvântul lui Dumnezeu și care îi pune într-o lumină proastă pe cei care fac asemenea demersuri.
Dacă „firea” (bunul-simț sau cultura generală, cum ar zice astăzi Apostolul) nu ne învață unele lucruri elementare, e poate cazul să le învățăm printr-o mustrare publică.
Nu-mi face plăcere să fiu permanent măgărița care strânge la zid piciorul profetului sedus de Mamona, știu din experiență că aceste postări înseamnă noi și noi toiege pe spinare, dar le voi accepta dacă, în final, cum s-a întâmplat cu Societatea Biblică Româno-Americană, haiducia va înceta, iar lucrurile vor intra pe făgașul normalității și al bunului-simț.
În vara anului 2023, în timpul vizitei pe care am făcut-o în Statele Unite, am vorbit în câteva rânduri cu pastorul Iacob Mătăsaru, președintele Societății Biblice Româno-Americane din Lawrenceville, Georgia. Cu acel prilej m-am oferit să-l pun în legătură cu Societatea Biblică Britanică, a cărei activitate o cunosc foarte bine și care a dăruit românilor Biblia în diverse traduceri începând cu 1817, când s-a tipărit la Sankt Petersburg un Nou Testament cu slove chirilice.
Ei bine, astăzi mi-am onorat promisiunea făcută cu trei ani în urmă. Am avut bucuria să fiu invitat de dl Derek Hill (BFBS) să particip online la întâlnirea cu familia Iacob și Pertita Mătăsaru, pentru a discuta premisele unei colaborări între BFBS și Societatea Biblică din Lawrenceville. La întâlnire a participat, din partea Societății Biblice Interconfesionale, dna Emilia Iorgandopol.
Cei care urmăriți această pagină știți că în chestiunea copyrightului s-a făcut στάσις καὶ ζήτησις οὐκ ὀλίγη (cum zice Luca în Fapte 15). În discuție a intervenit furtunos și pastorul 
Fiindcă veni vorba de pastorul Cristian Ionescu, notez în treacăt ce spunea domnia sa recent, în cadrul unei slujbe, vorbind despre Societatea Româno-Americană: „Măsura unei lucrări importante în ogorul Evangheliei este dată și de împotrivirea care se ridică împotriva acelei lucrări”.
Pentru mine este un motiv de mulțumire că acum nu mai există nicio „împotrivire” față de colaborarea dintre BFBS și Societatea condusă de pastorul Mătăsaru. Oricare ar fi fost obstacolele în calea unei colaborări care are la bază corectitudinea, principialitatea și transparența, ele sunt pe cale să fie înlăturate.
Tot pe 31 mai, pastorul Cristian Ionescu anunța că toți cei care se înscriu ca participanți la Convenția Bisericilor Penticostale Române din SUA, care va avea loc în septembrie la Chicago, vor putea cumpăra de la pastorul Mătăsaru o Biblie cu doar 10 dolari (costul real al Bibliei fiind de 40 de dolari). Presupun că acesta este ultimul proiect care aparține „vechii dispensații”, care este pe punctul de a se încheia. Curând o să putem spune, asemenea Apostolului: τὰ ἀρχαῖα παρῆλθεν, ἰδοὺ γέγονεν καινά.
Îi urez pastorului Mătăsaru succes în proiectele care s-au conturat în cursul lungii discuții de astăzi. Fiindcă urmăresc de peste două decenii felul în care a fost publicată versiunea Cornilescu, pot spune că românii evanghelici s-au maturizat în sfârșit și că „râvna” a început să fie dublată sistemic de „înțelepciune”.
