„In form, yāna is a neuter action noun derived from the Sanskrit root yā- meaning „go” or „move”, using any means of locomotion, by land or sea. Hence it may be translated „going”, „moving”, „marching, a march”, „riding, a ride”, „travelling, travel”, „journey” and so on.

The word came to be extended to refer to any means used to ease or speed travel: hence such meanings as „vehicle”, „carriage”, „vessel”, „wagon”, „ship”, and so on, depending on context. „Vehicle” is often used as a preferred translation as the word that provides the least in the way of presuppositions about the mode of travel.”

(Wikipedia)

Numele meu mi-a fost predestinat, desi Oanamama si tata habar nu au avut de semnificatii si simbolistica inainte de a-l alege…si nici macar in timp ce era in discutie ca si optiune. Ei doi se certau ca chiorii in legatura cu semantica…de ce? Pentru ca tata e sarb si pentru el Yana e Jana, iar in vocabularul sarbesc nu exista Y. Oanamama a refuzat din start sa fiu numita Jana…in primul rand,citit ad literam, prea se asemana cu un nume dat suratelor bovine, in al doilea rand, in lumea asta atat de americanizata, probabil ar fi fost citit Geina de majoritatea. Discutiile au devenit atat de turbulente, incat la un moment dat se punea problema unui alt nume…cu mai putine dificultati semantice internationale. Si a cautat Oanamama alte variante…Nadja, Luna, Una…toate au fost preferinte la un moment dat. Insa inima ei se tot intorcea la Yana. Vestea buna a venit atunci cand tata s-a interesat in Serbia si a aflat ca numele meu poate fi translatat ca si Jana in actele oficiale. So…job done. Mama impacata, tata multumit.

…dupa, a venit revelatia sub forma unui mesaj din partea prietenei de la gradinita a mamei, SimoF care, desi departe fizic, ne-a fost alaturi pe toata perioada sarcinii cu sfaturi blande si ganduri luminoase. Si, curioasa din fire, a fost prima care a descoperit detalii legate de vibratia si simbolistica numelui meu. Si inca ce detalii…numele meu mi se potriveste ca o manusa.

Calatoria mea a inceput printre stele. Exista o teorie conform careia copiii isi aleg familia in care sa se nasca, inca inainte ca parintii sa stie ca…vor fi parinti. Eu am ales doi trubaduri, doi plimbareti „fecioare” si astfel am pus in scena semnificatia de baza a „Yanei”.

Prima statie numita „acasa” a fost, logic si evident, burtica lui Oanamama. Din peregrinarile mele in timpul sarcinii nu am ramas cu foarte multe amintiri…stiu ca i-am surprins cu conceptia pe taram mioritic, pe la 3 luni mi s-a facut deodata frig, cand mama a plecat in Austria la munca, dupa am vizitat Serbia in multiple locatii…ca la final, pe ultima suta de metri, sa ma intorc in Timisoara, unde am si iesit la iveala, cu toata splendoarea celor 3.650kg si 53cm.

In Timisoara am stat primele doua luni, asta stiti deja. Mai stiti si ca Buni i-a luat locul lui tata, am cunoscut-o pe matusica

Cristina (alta plimbareata si ea) si am fost inconjurata de verdeata, animalute si…multe scutece.

Tot Timisoara a fost locul unde am dormit prima oara pe burta, am facut prima mea baicica, unde am socializat la Catan, am fost la inghetata la Giordani di Bruno, mi-am facut pasaport la mall si am simtit primele picaturi de ploaie pe pielicica mea rozalie. A fost un vis frumos pentru care le multumim tuturor celor care l-au tesut, in frunte cu….ma intorc la Buni, care m-a rasfatat si infasat si adormit si de care mi-e tare dor.

Dupa Timisoara…relocare. Franta, Orange. Imi place mult aici. Despre ce sa va vorbesc prima oara?! Peisajele ca pictate in culori de toamna? Vestigiile romane la tot pasul? Sutele de feluri de branzeturi si vinuri delicioase? Baghetele crocante si croissantele cu ciocolata? 

Nu a durat mai mult de trei zile pana sa pornesc in explorari ale imprejurimilor. Primul pe lista – Avignon. Tot un oras micut si cochet, construit in jurul unei vechi fortarete si care gazduieste tot felul de monumente si cladiri stravechi, pe care astept insa sa le explorez cu matusica, mare amatoare de cultura pe paine.

Cum am prins o alta zi frumoasa si fara vant, le-am sugerat discret alor mei parinti o noua locatie in care sa dorm puturosica, leganata in sling, carucior si masina…nu neaparat in aceasta ordine. Asa ca a urmat Carpentres, la 15 minute de Orange, un mini orasel pustiu, in care am vazut lame pentru prima oara in viata mea si am mancat, prin intermedieri, o shawarma delicioasa. Alte vestigii romane, palmieri si….liniste.

Si….am cam obosit de cat v-am povestit…asa ca ma intorc la Mielusica si va salut din lumea roz a viselor mele!

p.s. Pana la urma…am invatat un lucru simplu…ACASA e in brate la Oanamama sau tata Vladimir, iar calatoria mea magica de-abia a inceput.

Tata joaca volei. Asta am aflat la 2 saptamani dupa nastere cand l-am condus la poarta si a plecat in Franta pentru un nou sezon.

A urmat o luna si jumatate in care mi-am petrecut timpul mai mult sau mai putin constienta de cei si ceea ce ma inconjoara. Rand pe rand i-am cunoscut pe bunicii mei, pe prietenii si prietenele lui Oanamama, am socializat, m-am plimbat prin gradina, am facut cunostinta cu Dodo pudelul si Mitzi…evident pisica.

Dupa aceasta perioada de gratie in care i-am facut pe toti fericiti (da, dorm noaptea cu un singur tit-pit-stop), a venit momentul adevarului : plecarea spre Franta si reuniunea cu tata. Mama vroia cu trenul, Buni vroia sa ne conduca cu masina, iar avionul….era ultima varianta de pe lista. Toata lumea era ingrijorata de informatiile cu privire la nou-nascuti, presiunea din urechea interna, calatoria alaturi de o multime de persoane necunoscute si…neverificate temeinic. Dupa lungi tergiversari si studii…au ajuns cu totii la concluzia ca …voi zbura.

Asa ca, la doua luni si o zi, confortabil aranjata in scaunul de masina, am plecat spre Budapesta de unde urma sa luam primul avion spre Bruxelles, iar de acolo un al doilea avion spre Marsilia. A fost cea mai scurta varianta posibila, cu numai 4 ore de zbor si 1 ora de stationat in aeroport.

Despartirea a fost grea si …uda. A plans Buni, a hohotit mama tot drumul peste caciula mea, eu fiind bine asezata in sling la pieptul ei. Eu? Am dormit lemn. Se pare ca toate grijile pe care si le-au facut adultii au fost gratuite. Singurul moment de trezire a fost in primul avion, cand am mancat rapid si am zburat din nou pe taramul viselor si printre nori. Mama e foarte incantata de faptul ca a descoperit metodele de purtare a copiilor datorita grupului de Baby Wearing din Timisoara (multumim Cora pentru introducere).

Schimbatul avioanelor s-a produs lin si fara incidente, mama a socializat tot drumul cu diverse persoane atrase de caciulita mea fluffy roz cu iepurica si a primit ajutor pe tot parcursul calatoriei din partea companiei aeriene Bruxelles Airline.

Singurul moment in care am simtit inima mamei batand mai repede a fost aterizarea in Marsilia, pe aeroportul intins pana aproape in mare, pe un vant puternic care facea avionul sa se incline mai ceva ca un balance board.

Eh….dar a trecut si asta si…mai sa fie…m-am trezit ca prin minune in masina, zambindu-i stramb lui tata. Un inceput timid dar incarcat de emotii…si am plecat mai departe spre Orange, noua noastra locatie pe care o numim acasa…cel putin pentru un sezon.

Et voila….de aici incep aventurile noastre cu iz mediteranean pe care vi le voi povesti pe indelete in zilele ce urmeaza.

Momentan mi-e somn si ma cheama Mielusica cantaretul la nani.

Va pup balos si ne citim pe maine!

                                                                                           Bonjour!

Sunt Yana si acesta este noul meu teren de joaca in ale scrisului.

Pentru ca avem familia si multi prieteni rasfirati peste mari si tari, care isi doresc sa ii tinem la curent cu aventurile noastre de zi cu zi (momentan Orange, Franta), am ales sa va bucuram sinapsele sub forma unui blog.

 Eu inca nu pot tasta, doar saliva pe tastatura, asa ca Oanamama se va ocupa de partea asta atat de solicitanta deocamdata.

Dar sa nu il uitam pe tata Vladimir din postul initial, sa nu cumva sa se supere si sa nu imi mai pupe piciorusele.

Et voila, credeam ca va fi mai dificil, dar prima postare e gata si Oanamama va trebui sa lase scrisul si sa ma schimbe.

A bientot!