Sari la conținut

Cartezianism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principia philosophiae, 1685

Cartezianismul este un curent al filozofiei occidentale raționaliste, fondat de René Descartes (1596 – 1650). Descartes este deseori considerat ca fiind primul gânditor care a accentuat utilizarea rațiunii pentru a dezvolta științele naturale.[1] A fost continuat în mod strălucit de gânditorul neerlandez Baruch Spinoza și de matematicianul german Gottfried Wilhelm von Leibniz. Doctrina filosofului francez Descartes și a celorlalți continuatori este caracterizată prin metodă, ordine, rigoare.[2]

Istoria cartezianismului

[modificare | modificare sursă]

Alți cartezianști

[modificare | modificare sursă]

Printre cei mai notabili cartezianști se numără și: Antoine Arnauld, Balthasar Bekker, Tommaso Campailla, Johannes Clauberg, Michelangelo Fardella, Antoine Le Grand, Adriaan Hereboord, Nicolas Malebranche, François Poullain de la Barre, Edmond Pourchot, Pierre-Sylvain Régis, Henricus Regius, Jacques Rohault, Christopher Wittich.

  1. ↑ Grosholz, Emily, Cartesian method and the problem of reduction, Oxford University Press, 1991, ISBN 0-19-824250-6
  2. ↑ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016