Sari la conținut

Dogmă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Dogmatism)
Placă comemorativă a proclamării dogmei Adormirii Maicii Domnului.

Dogma (din greacă δόγμα, „părere”) este un postulat religios, considerat de adepții religiei respective drept adevăr absolut. Criticii gândirii dogmatice, între care Immanuel Kant, au reproșat acesteia rezistența la critica rațiunii pure.[1] Dogma este o învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii care nu poate fi supusă criticii. Sub aspect non-religios, dogma este o teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr fundamental.[2]

Dogma în creștinism

[modificare | modificare sursă]

În creștinism dogmele sunt adevăruri de credință revelate prin descoperire dumnezeiască, considerate de creștini drept necesare pentru mântuire.

Dogmele tratează subiecte precum Dumnezeu, Sfintele Taine, binele și răul, îngerii, rugăciunea, sfințenia etc.

Dogmatica este disciplina care se ocupă cu studiul sistematic și interpretarea dogmelor.

Conform lui Reginald Maria Schultes(de)[traduceți], concepția protestantă este că dogmele „nu sunt, propriu-zis vorbind, doctrine obiective, ci, dimpotrivă, o expresie subiectivă a credinței sub forma unei doctrine (un element doctrinar sau intelectual);” ele nu sunt create prin autoritate divină, ci prin autoritate umană, deci sunt failibile.[3] Conform lui Adolf von Harnack, conceptul de dogmă este depășit, conform protestantismului.[4]

Comentatorii catolici și anglicani au remarcat că dogmatismul este foarte impopular în secolele XX și XXI, dar poziția Bisericii Catolice este că nu se poate renunța la dogme.[5]

Schopenhauer considera că religiile sunt adevărate în sensu allegorico, dar sunt minciuni în sensu proprio (adică dogmele privite drept adevăruri în sens literal).[6] Teologii știu foarte bine acest lucru, dar trebuie să-i mintă pe enoriași că dogmele ar fi literal adevărate.[6]

Conform lui Kant și Kierkegaard, dogmele religioase sunt aserțiuni subiective (prin definiție).[7][8]

  1. Werbick, Jürgen (). Schneider, Theodor, ed. Handbuch der Dogmatik. Düsseldorf: Patmos Verlag. p. 39. ISBN 978-3491690240.
  2. Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016
  3. Schultes, Reginald (). „Introduction to the History of Dogmas: Introduction and Articles 1–3 (The Notion of Dogma; The Catholic Notion of Dogma; Erroneous Conceptions of Dogma and of the History of Dogmas)”. To Be a Thomist. Accesat în .
  4. Outler, Albert Cook (). „doctrine and dogma”. Encyclopedia Britannica. Accesat în .
  5. Olson, Carl (). „Dogma Is Not a Dirty Word”. Catholic Answers. Accesat în .
  6. 1 2 Cartwright, David E. (). „Religion”. Historical Dictionary of Schopenhauer's Philosophy. Historical Dictionaries of Religions, Philosophies, and Movements Series. Rowman & Littlefield Publishers. p. 211. ISBN 978-1-4422-6795-4. Accesat în .
  7. Green, Ronald Michael (). Kierkegaard and Kant: The Hidden Debt. SUNY Series in Contemporary Co. State University of New York Press. p. 132. ISBN 978-0-7914-1107-0. Accesat în .
  8. Wood, Lawrence W. (). God and History: The Dialectical Tension of Faith and History in Modern Thought. Emeth Press. p. 140. ISBN 978-0-9755435-4-2. Accesat în .