Integralism
Integralismul (mai rar integrism, din franceză intégrisme) este o formă a fundamentalismului caracteristic pentru aripa ultraconservatoare a Bisericii Catolice din Franța de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Oswald von Nell-Breuning l-a definit ca „totalitarism religios“ în interiorul catolicismului.[1] Adepții integralismului catolic se opun pluralismului religios.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Integralismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în Franța, în contextul crizei moderniste, declanșate de profesorul Alfred Loisy, care a arătat că textele biblice trebuie interpretate după sensul lor.
Curentul integralist s-a opus oricărei deschideri către lumea modernă, pretinzând că apără menținerea adevărurilor catolice tradiționale. Acești susținători ai „tradiției” s-au autointitulat „catolici integrali”.[2]
Adoptat de mișcarea politică Action française, această formă de fundamentalism s-a concretizat în mod similar în Portugalia (Integralism lusitan), Brazilia, Spania etc.
Integralismul a fost criticat adeseori de papa Ioan Paul al II-lea, de exemplu în discursul său de la Strasbourg din 11 octombrie 1988, întrerupt de injurii din sală.[3][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Oswald von Nell-Breuning, Integralismus, în: Josef Höfer, Karl Rahner (ed.), Lexikon für Theologie und Kirche, vol. 5, Freiburg 1960, p. 380.
- ↑ Émile Poulat, Modernistica: Horizons, physionomies, débats. Nouvelles Éditions latines, 1982, p. 35, 46.
- ↑ Address by Pope John Paul II to the European Parliament, multimedia.europarl.europa.eu. Accesat la 19 iunie 2026.
- ↑ Discours du pape Jean-Paul II lors de la visite au Parlament Européen, vatican.va. Accesat la 19 iunie 2026.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Maurice Blondel, Une alliance contre nature: catholicisme et intégrisme, La Semaine sociale de Bordeaux 1910 (reed. Bruxelles, 2000);
- James Chappel, Catholic Modern: The Challenge of Totalitarianism and the Remaking of the Church, Harvard University Press 2018.
