Marius Oprea
| Marius Oprea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (62 de ani)[1]  Târgoviște, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist poet istoric scriitor artist |
| Limbi vorbite | română[2] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgoviște) este un istoric, arheolog și scriitor român.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]A studiat la Liceul „Unirea”, perioadă în care a făcut parte din Cenaclul 19/ Grupul din Brașov.[3]
În 1988 a absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității din București și este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964).
A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.[3]
Între 1986-1988 a intrat în atenția Securității, alături de câțiva colegi studenți, a fost reținut pentru o scurtă perioadă în octombrie 1987 și august 1988 și a fost supravegheat până în 1989. A suferit agresiuni repetate din partea unor foști angajați ai Securității motiv pentru care a figurat pe lista persoanelor protejate a organizației Amnesty International.[4][5]
„Marius Oprea a avut curajul, asumându-și un risc deloc neglijabil pentru el și familia lui, să descâlcească modul în care Securitatea, privatizându-se, și-a întins tentaculele până în cele mai ascunse cotloane ale puterii.” Dennis Deletant[6]
Activitatea profesională
Începând cu anul 1983 a lucrat în mai multe situri arheologice.
După finalizarea studiilor universitare a fost timp de doi ani profesor de liceu.
A urmat o carieră jurnalistică între 1990 – 1997 fiind redactor-șef la “Mesager”, Brașov (1991-1992), apoi corespondent pentru Radio Europa Liberă (1992-1996) și editor-șef la Transilvania Jurnal.[4]
În perioada 1995 – 1998 a fost consilier al Senatorului Constantin Ticu Dumitrescu.
A fost consilier al Președintelui Emil Constantinescu pe departamentele de analiză a politicii interne, comunicare și anti-corupție, din martie 1998 până în decembrie 2000.
În noimebrie 1999 a urmat un stagiu de pregătire în Statele Unite ale Americii, dedicat înalților oficiali, oferit de Freedom House.[4]
A fost coordonator de programe la Institutul Român de Istorie Recentă din septembrie 2000 până în decembrie 2005.
A deținut funcția de Secretar de Stat și Consilier al Primului Ministrul al României pe Departamentul de securitate națională din 2006 până în 2009.[7]
Începând cu anul 2005 a fost președinte al noului înființat Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, devenit în 2009 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Schimbarea acestuia din funcție, în anul 2010, a fost considerată de Herta Müller "încă o bătălie câștigată de structuri ale vechiului regim".[8]
În 2012 revine la IICCMER în funcția de director al departamentului care se va ocupa de investigații speciale și proiecte de arheologie contemporană.[9]
Marius Oprea a creat o direcție de cercetare numită „Arheologia morții”, constând din efectuarea unor cercetări arheologice aprofundate în locurile unde au fost executați deținuți politici. „Ceea ce nu mă poate opri nimeni să fac e să continui să dezgrop morți la propriu. Nimeni nu-mi poate anula dreptul de a-mi exercita meseria ca arheolog, să găsesc victime ale comunismului. Fața comunismului nu-i decât una: chipul morții”[10]
Este angajat ghid la Mănăstirea Dervent unde a amenajat un osuar cu osemintele a 77 de deținuți politici din lagărul de la Periprava.[11][12]
Marius Oprea a fost protagonistul filmului documentar Le chasseur de la Securitate[13], realizat de Mirel Bran și Jonas Mercier, iar în colaborare cu Nicolae Mărgineanu a realizat două filme documentare Execuția și Patru feluri de a muri. A avut rolul principal în cartea La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime[14], scrisă de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo)[3]
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul ASPRO pentru debut pentru Solo de tamburină (Paralela 45, 1999).[3]
- Premiul pentru cea mai bună carte de istorie a anului 2002 acordat de Asociația Editorilor din România pentru Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente: 1949‑1989.[3]
- Premiul Observator cultural pentru eseu/ memorialistică/ publicistică pentru Șase feluri de a muri (Polirom, 2009).[3]
- Premiul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet (2015) pentru Rețeta fericirii.[3]
- Premiul „Ion Hobana” pentru cel mai mai bun roman în domeniul literaturii imaginarului pentru volumul Neasemuita istorie a Imperiului Roman de Răsărit (Polirom, 2016)[3]
- Premiul pentru eseu conferit de AgențiadeCarte.ro pentru Rola 800. Omul care a umilit Securitatea (2019)[3]
Distincții
[modificare | modificare sursă]Marius Oprea a fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor în 2000[15] și a primit Medalia pentru Loialitate a Regelui Mihai I în 2012[16].
Opera
[modificare | modificare sursă]Istorie și proză
[modificare | modificare sursă]- Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, 1996
- Banalitatea răuluiː O istorie a Securității în documenteː 1949 - 1989 , Editura Polirom, 2002 [17]
- Securiștii partiduluiː Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (coautori : Nicolae Videnie, Ioana Cirstocea, Andreea Nastase, Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
- Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov (coautor Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
- The day we won't forget. 15 November, Brașov (coautor Stejărel Olaru), 2002
- Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, 2004
- Chipul morții: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului, 2006
- Adevărata călătorie a lui Zahei — Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins, Editura Humanitas, 2008 [18][19]
- Bastionul cruzimii: o istorie a Securității (1948 - 1964), 2008
- Șase feluri de a muri, Editura Polirom, 2009
- Adevarata față a lui Traian Băsescu, Editura Jurnalul, 2012[20]
- Mafia arabă în Româniaː de la Ceaușescu la Iliescu, Editura Corint, 2016
- Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016
- Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit, Editura Polirom, 2017
- Rola 800. Constantin Hagea, omul care a umilit Securitatea, Corint Books, 2018
Poezie
[modificare | modificare sursă]- Pauză de respirație (volum colectiv cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Simona Popescu), Editura Litera, 1991
- Solo de trambulină, Editura Paralela 45, 1999
- America! America!, Editura Cartea Românească, 2010
- Întâlnire cu Apostol, Editura Grinta, 2012
- Rețeta fericirii în 92 de poezii (antologie), Ed. a II-a, adăugită, Editura Grinta, 2016
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Marius Oprea” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Marius Oprea”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 uniuneascriitorilorbv (). „Marius Oprea”. Uniunea.Scriitorilor. Accesat în .
- 1 2 3 „Marius OPREA”. www.diploweb.com. Accesat în .
- ↑ „Marius Oprea – Director al Serviciului Roman de Informatii?”. Observator Cultural. Accesat în .
- ↑ „DECRET 518 30/11/2000 - Portal Legislativ”. legislatie.just.ro. Accesat în .
- ↑ „BBCRomanian.com”. www.bbc.co.uk. Accesat în .
- ↑ „Herta Muller: Inlaturarea lui Marius Oprea de la sefia IICCMER inseamna o batalie castigata de structurile vechiului regim - HotNews.ro”. . Accesat în .
- ↑ adriana. „Istoricul Marius Oprea, numit director de departament în cadrul IICCMER” (în engleză). IICCMER. Accesat în .
- ↑ Ciobanu, Vitalie (), „Cultura la frontieră | Cu Marius Oprea – omul care scoate din uitare victimele comunismului”, Radio Europa Liberă, accesat în
- ↑ Teodorescu, Cristian (). „MARIUS OPREA: „N-a venit unul să-mi spună: «Bă, ai avut dreptate!»"”. Caţavencii. Accesat în .
- ↑ Totorcea, Ștefana (). „Marius Oprea vrea să aducă în osuarul de la Dervent toți deținuții politici morți în lagărul de la Periprava”. Basilica.ro. Accesat în .
- ↑ Le "chasseur de la Securitate" était trop curieux (în franceză), , accesat în
- ↑ „La tortura del silenzio - Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime” (în italiană). it.gariwo.net. Accesat în .
- ↑ „DECRET 518 30/11/2000 - Portal Legislativ”. legislatie.just.ro. Accesat în .
- ↑ admin (). „Învestituri regale la Palatul Elisabeta, iunie 2012” (în engleză). Casa Majestății Sale. Accesat în .
- ↑ Cultura, Formula AS - anul 2002, numărul 525, accesat la 22 ianuarie 2014
- ↑ Olivier Clément… Arhivat în , la Wayback Machine., 3 iulie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 20 februarie 2014
- ↑ V. Voiculescu si Rugul Aprins Arhivat în , la Wayback Machine., 26 iunie 2008, Marius Vasileanu, România liberă, accesat la 21 februarie 2014
- ↑ Marius Oprea - Adevarata fata a lui Traian Basescu, Google Docs
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed. M.N.L.R., 2008
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Articole
[modificare | modificare sursă]- Articole semnate de Marius Oprea, în Ziarul de Duminică
- Universitas... Arhivat în , la Wayback Machine.
- Intelectuali hartuiti de Securitate?, 5 iulie 2005, Revista 22
- Revolta unui om curajos, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 276, iulie 2005
Interviuri
[modificare | modificare sursă]- "Privatizarea comunismului" Arhivat în , la Wayback Machine., 31 iulie 2006, Laurențiu Ciocăzanu, Ovidiu Nahoi, Evenimentul zilei
- Marius Oprea: „Suntem conduși de circa 10.000 de ticăloși”, 21 ianuarie 2010, George Rădulescu, Adevărul
- Marius Oprea - "Nu putem calca la nesfarsit pe morminte fara cruce", Otilia Teposu, Formula AS - anul 2012, numărul 1004
- Marius Oprea - "Dezvăluirea trecutului face parte din viitor”, Ion Longin Popescu, Formula AS - anul 2012, numărul 1026
- INTERVIU Marius Oprea, istoric: „Vechii securisti au decis sa preia ei insisi, in mod direct, puterea. Pentru ca Georgescu e omul lor! Structurile militarilor in rezerva si retragere, majoritatea maturizati in anii national-comunismului, i s-au alaturat Calin Georgescu. Putem vorbi de armata lui Georgescu”, interviu realizat de Matei Udrea, aktual24.ro - 25 februarie 2025
