Monovolum

Un monovolum (sau minivan, multi-purpose vehicle/MPV) este un tip de automobil cu o formă similară unui microbuz, cu diferența că este destinat uzului personal. Monovolumele sunt mai înalte decât berlinele, hatchbackurile sau breakurile și sunt proiectate pentru un spațiu interior maxim.

Caracteristici

Caracteristici generale

Monovolumele au în general o înălțime între 1600 și 1800 mm, cu aproximativ 200 mm mai mult decât berlinele, hatchbackurile și breakurile. Motorul este montat foarte aproape de partea din față a mașinii, iar elementele sale sunt, în general, grupate mai pe înălțime decât la alte automobile pentru a fi minimizată lungimea.

Scaunele

Scaunele sunt plasate mai sus decât în mașinile mai joase.

Monovolumele mai mari au în general 3 rânduri de scaune, cu două sau trei locuri fiecare; 2-3-3, 2-2-3 și 2-3-2 (din față spre spate) sunt cele mai comune configurații ale locurilor. Monovolumele mai mici au în general două rânduri de scaune, în configurația 2-3. Excepțiile includ Honda FR-V, Fiat Multipla (3-3) și Mercedes R (2-2-2).

În general monovolumele permit mutarea, rabatarea sau demontarea scaunelor pentru a face mai mult loc pasagerilor sau încărcăturii, în funcție de necesități.

Caroserie și tren de rulare

Spre deosebire de furgonete, SUV-uri și SUV crossovere, majoritatea monovolumelor din prezent au tracțiune față. Avantajul este o tracțiune oarecum mai bună în condiții de aderență redusă. Această configurație permite obținerea unui spațiu interior mai mare. Există și monovolume cu tracțiune 4x4, de exemplu Volkswagen Vanagon Syncro.

Structura majorității monovolumelor moderne este monococă, aceasta oferind protecție sporită în accidente, o deplasare mai confortabilă și o masă mai scăzută decât construcțiile cu șasiu separat.

Uși

Accesul la ultimul rând de scaune se face prin ușile laterale din spate, care se deschid fie în modul obișnuit, prin pivotare, fie prin culisare.

Clasificare

Monovolumele se pot clasifica în trei sau patru segmente: mari, compacte, mini și, uneori, micro.

Monovolumele mari sunt cele mai lungi de 4600 mm, de exemplu: Renault Espace, Toyota Previa, Dodge Caravan, Honda Odyssey, Ford Galaxy și Eurovan.

Monovolumele compacte au între 4200 și 4600 de milimetri. În 1996 a fost lansat Renault Scénic, iar succesul său a determinat și alți producători să ofere monovolume compacte. Alte exemple sunt Opel Zafira, Ford C-MAX, Mazda 5, Citroën C4 Picasso și VW Sharan.

Monovolumele mini au sub 4100 mm lungime și au fost introduse la începutul anilor 2000. Exemple de monovolume mini: Opel Meriva, Renault Modus, Fiat Idea, Toyota bB și Nissan Cube.

Mașini precum Hyundai Atos, Daewoo/Chevrolet Matiz, Chery QQ și Suzuki Wagon R sunt uneori considerate monovolume micro.

Istorie

În afară de revoluționarul Stout Scarab din 1935, monovolumele au început să fie construite în anii 1950. În 1950 a apărut Volkswagen T2, construit pe platforma lui Volkswagen Beetle și având o formă de autobuz, cu locul șoferului deasupra roților din față și motorul plasat în spate.

Stout Scarab expus în Genova
Toyota Van (1984-1989) în Waldorf, Maryland, SUA
Renault Espace J11 (1988-1991)

Europa

În Europa, segmentul monovolumelor a început să se dezvolte în anii 1980, când modelele produse de Chrysler și Renault nu aveau concurenți direcți. În deceniul următor, tot mai mulți constructori au intrat pe această piață, adaptând conceptul la preferințele cumpărătorilor europeni.

În 1994, PSA Peugeot Citroën și Grupul Fiat au lansat, prin intermediul societății mixte Sevel, proiectul Eurovan, din care au rezultat modelele Citroën Evasion, Peugeot 806, Fiat Ulysse și Lancia Zeta. Un an mai târziu, Ford și Grupul Volkswagen, în cadrul coîntreprinderii AutoEuropa, au introdus modelele Ford Galaxy și Volkswagen Sharan, cărora li s-a alăturat ulterior Seat Alhambra. Cele trei automobile, construite în aceeași uzină din Setúbal, Portugalia, aveau un design asemănător, șapte locuri și au fost încadrate ulterior în categoria monovolumelor mari.

Lansarea modelului Renault Scénic în 1996 a marcat apariția segmentului monovolumelor compacte. Aceste vehicule erau dezvoltate pe platformele tehnice ale automobilelor compacte, folosind aceleași motoare și componente mecanice, Scénic fiind derivat din Renault Mégane. Succesul comercial al modelului a determinat apariția unor concurenți precum Opel Zafira, Citroën Xsara Picasso, Volkswagen Touran, Ford Focus C-Max, Seat Altea, Seat Toledo și Nissan Almera Tino. Până la mijlocul anilor 2000, aproape toți producătorii auto importanți prezenți pe piața europeană ofereau cel puțin un monovolum compact.

În anul 2000, modelele dezvoltate în cadrul proiectului AutoEuropa (Galaxy, Sharan și Alhambra) au primit un facelift. Colaborarea dintre Ford și Grupul Volkswagen s-a încheiat în 2006, când Ford a început dezvoltarea unei noi generații Galaxy, bazată pe aceeași platformă cu Ford S-Max.

Asia

Pe piețele asiatice, monovolumele sunt, în general, mai compacte decât cele comercializate în Europa și America de Nord, fiind adaptate infrastructurii rutiere și condițiilor locale de exploatare. Printre cele mai cunoscute modele se numără Toyota Picnic, Toyota Previa, Mazda 8 și Honda StepWGN.

Categorii relevante

Vehicul pentru activități de agrement

Un vehicul pentru activități de agrement (abreviat LAV), cunoscut și sub denumirea de MPV derivat din furgonetă^[1] sau ludospace în limba franceză,^[2] reprezintă versiunea destinată transportului de pasageri a furgonetelor comerciale ușoare, comercializată în principal pe piața europeană.^[3]

Printre primele modele din această categorie s-a numărat Matra Rancho, lansat în 1977, considerat totodată unul dintre precursorii SUV-urilor crossover și ai modelului Renault Espace. Segmentul a cunoscut o dezvoltare semnificativă la sfârșitul anilor 1990, odată cu lansarea unor modele precum Citroën Berlingo și Renault Kangoo.

Majoritatea vehiculelor pentru activități de agrement sunt dezvoltate pe platforme de automobile din clasele supermini sau subcompactă și se deosebesc de mini-MPV-uri prin configurația caroseriei. Acestea dispun, în general, de un plafon înalt, un parbriz aproape vertical și o capotă mai pronunțată, iar accesul la compartimentul de bagaje se realizează printr-un hayon sau prin uși spate. Habitaclul este proiectat pentru a oferi un spațiu interior generos, cu două sau trei rânduri de scaune, poziția de conducere fiind mai joasă decât la monovolumele convenționale.

Deși utilizează platforme comune cu modelele supermini, subcompacte sau mini-MPV, multe LAV-uri beneficiază de un ampatament mărit, ceea ce le conferă dimensiuni exterioare mai mari. De exemplu, Fiat Doblò are o lungime de 4.255 mm, comparativ cu 4.050 mm în cazul lui Opel Meriva (mini-MPV) și 4.030 mm pentru Peugeot 206 SW (break din clasa supermini).

Vezi și

Note

↑ „Peugeot Rifter revealed as Citroen Berlingo Multispace sibling”. autocar.co.uk (în engleză). Accesat în 4 martie 2022.
↑ Dieter (16 iulie 2018). „LAVs rise above their van origins and enter fleets”. fleeteurope.com (în engleză). Accesat în 4 martie 2022. ^{[nefuncțională – arhivă]}
↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "Patrascu"

Legături externe

Clubul deținătorilor de MPV Arhivat în 2 aprilie 2019, la Wayback Machine.
Russian Minivan Owners Club Arhivat în 2 decembrie 2008, la Wayback Machine.
Choosing minivan in Russia Arhivat în 28 februarie 2009, la Wayback Machine.
About.com Minivans Site Arhivat în 17 ianuarie 2009, la Wayback Machine.

[1] „Peugeot Rifter revealed as Citroen Berlingo Multispace sibling”. autocar.co.uk (în engleză). Accesat în 4 martie 2022.

[2] Dieter (16 iulie 2018). „LAVs rise above their van origins and enter fleets”. fleeteurope.com (în engleză). Accesat în 4 martie 2022. ^{[nefuncțională – arhivă]}

[Patrascu-3] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "Patrascu"

[1]

[2]

[3]