Proprietate publică
Proprietatea publică (în engleză public property) este o proprietate dedicată uzului public. Termenul poate fi folosit fie pentru a descrie utilizarea la care este dată proprietatea, fie pentru a descrie caracterul proprietății sale (deținută colectiv de populația unui stat). Proprietatea de stat, numită și proprietate guvernamentală, reprezintă interese de proprietate care aparțin statului, mai degrabă decât unui individ sau comunităților.[1][2]
Atât drepturile privind proprietatea publică, cât și cea privată sunt determinate parțial de guverne. Proprietarul unei proprietăți private o poate controla după propria sa discreție, în timp ce statul își rezervă dreptul de a percepe impozite și de a o naționaliza sau de a o utiliza temporar. Diferența dintre proprietatea publică și cea privată constă în alienabilitatea lor. Din cauza absenței schimburilor în ceea ce privește o mare parte din proprietatea publică și, prin urmare, a absenței prețurilor de piață care să reflecte valoarea acesteia, este dificil pentru un guvern să își evalueze bunurile. Este incorect să se afirme că toate proprietățile publice pot fi utilizate liber de către public deoarece multe bunuri publice sunt furnizate doar unor subseturi ale populației, cum ar fi îngrijirea persoanelor în vârstă și locurile de joacă pentru copii.[3]
Exemple
[modificare | modificare sursă]URSS
[modificare | modificare sursă]În URSS, „proprietatea publică” în sine ca formă separată nu a fost prevăzută, ci exista proprietatea socială asupra mijloacelor de producție. Conform Constituției Uniunii Sovietice din 1977:[4]
„Proprietatea de stat, adică proprietatea comună a poporului sovietic, este principala formă a proprietății socialiste.
Pământul, mineralele sale, apele și pădurile sunt proprietatea exclusivă a statului. Statul deține mijloacele de producție de bază în industrie, construcții și agricultură; mijloacele de transport și comunicații; băncile; proprietatea organizațiilor comerciale de stat și a utilităților publice, precum și alte întreprinderi de stat; majoritatea locuințelor urbane; și alte proprietăți necesare pentru scopuri de stat.”—Articolul 11
Statele Unite
[modificare | modificare sursă]
Încă din anii 1950, în Alaska s-a funcționat pe modelul proprietății publice în sectorul resurselor. Aproape o treime din stat avea rezerve uriașe de petrol. Pentru realizarea dreptului asupra proprietății publice, în 1976 a fost fondat Alaska Permanent Fund, care includea 25% din cotizația anuală a veniturilor companiilor private producătoare de petrol.
Acest fond este proprietatea publică a populației statului. Aceasta se exprimă în plata de dividende către toți cetățenii (cu excepția infractorilor condamnați). Valoarea medie a dividendelor este între 600 și 1500 de dolari, pentru anul 2020 fiind de 992 de dolari.[5]
Teren comun
[modificare | modificare sursă]
Terenurile comune erau folosite public de o comunitate sătească pentru creșterea vitelor, cultivarea cerealelor și pescuit. Terenurile forestiere erau folosite pentru extracția lemnului.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Nili, Shmuel (), „The Idea of Public Property”, Ethics, 129 (2), pp. 344–369, doi:10.1086/700033, ISSN 0014-1704, accesat în
- ↑ Webster, Chris (), „Property rights, public space and urban design”, Town Planning Review, 78 (1), pp. 81–101, doi:10.3828/tpr.78.1.6, ISSN 0041-0020, accesat în
- ↑ Alchian, Armen A. (decembrie 1965). „Some Economics of Property Rights”. Il Politico. 30 (4): 816–829. ISSN 0032-325X. JSTOR 43206327.
- ↑ „1977 Constitution of the USSR, Part I”. www.departments.bucknell.edu. Accesat în .
- ↑ „Alaska Permanent Fund Corporation”. . Arhivat din original la . Accesat în .
