Sari la conținut

Temistocle Popa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Temistocle Popa
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Ghencea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
textier[*]​
actor
compozitor de coloană sonoră[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Muzică București
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa[2][3], n. 27 iunie 1921, Galați - d. 26 noiembrie 2013, București[4]) a fost un compozitor, instrumentist (flaut, saxofon) și actor de film [5] român.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Studii

[modificare | modificare sursă]

Absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați, Temistocle Popa a urmat cursuri muzicale la Școala de Muzică din București, înființată de Egizio Massini și, în perioada 1935-1939, în cadrul Conservatorului din București, avându-i ca profesori pe Ioan D. Chirescu, Faust Niculescu, Petre Elinescu, Vasile Jianu, Sabina Niculescu.[6] În perioada 1938-1942 a urmat Școala Militară de Muzică din București, unde a început să cânte și la saxofon. A urmat mai multe cursuri de perfecționare, organizare de Uniunea Compozitorilor cu maeștrii: Ion Dumitrescu, Marțian Negrea și Tudor Ciortea (1953-1955).[7]

Carieră

[modificare | modificare sursă]

La începuturile carierei muzicale a cântat la toba mică și la picol în trupă pe lângă Batalionul de Gardă al Regimentului 21 Infanterie, apoi a fost instrumentist (saxofon-tenor și flaut) în formația lui Sergiu Malagamba (1945), flautist în orchestra Teatrului de Operetă, condus de Ion Dacian, avându-l dirijor pe Gherase Dendrino. În anul 1949 s-a angajat la Teatrul Savoy. De-a lungul timpului a fost instrumentist, component al unor formații precum orchestrele teatrelor „Atlantic” (1943-1947) și „Alhambra” (1947-1949) din București, Orchestra Teatrului de Estradă (1949-1957), Orchestra de jazz „București” (1957-1962).[8]

A debutat în calitate de compozitor în anul 1954, într-un concert de muzică ușoară românească, cu melodia „Vânt din zarea albastră”, textier Eugen Mirea, interpretată de Micșunica Gheorghiu.[7] Multe din compozițiile sale au devenit șlagăre, printre care: „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moșilor”, „Mereu cânta o serenadă” și „Trecea fanfara militară”. A compus muzică pentru o serie de filme artistice de lung și scurt metraj , precum și muzică pentru spectacolele teatrale sau de copii. Este creatorul muzicii pentru filmele Veronica, Veronica se întoarce, Mama, Trahir și altele.[6]

A fost căsătorit cu actrița Cornelia Teodosiu și a locuit în București.[9]

O carte biografică dedicată compozitorului a fost lansată pe 20 octombrie 2011.

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

De-a lungul carieri sale, Temistocle Popa a primit mai multe premii, printre care: Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (U.C.M.R.); Premiul III la „Concursul Național de Creație de Muzică Ușoară – București ’70” pentru melodia „Ca-ntr-o poveste” (1970), Premiul internațional „Lira de Aur” de la Bratislava (1985); Premiul „O viață închinată cântecului” din partea revistei Actualitatea Muzicală (1999); Premiu de excelență pentru contribuția deosebită la afirmarea filmului românesc acordat la Prima Gală a Premiilor de Excelență a Cinematografiei Române „Un veac de film românesc” (13 mai 2002); Premiul anual pentru compozițiile sale melodioase, pline de umor și de poezie, din partea Societății umoristice „Păcală” și al revistei Harababura (2005); Premiul de excelență din partea Radio România Actualități (2008); Premiul de excelență din partea Casei de discuri „Electrecord” (2011).[7]

De asemenea, în anul 2000 a primit Diploma „Un veac de dragoste”, pentru melodia „Lalele”, din partea Societății Române de Radio, iar în 2002 a primit Diplomă de excelență în semn de recunoaștere și de prețuire pentru contribuția la promovarea cântecului românesc, din partea Ministerului Culturii și Cultelor.[7]

A fost laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia și cu Premiul ACIN pentru muzică de film (Un oaspete la cină). A primit Ordinul „Meritul cultural” clasa a IV-a în anul 1969 și clasa a II-a în 1974.[8] În anul 2004 a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios”, cu grad de Cavaler. A fost distins cu titlul de „Cetățean de onoare al orașului Galați”(2005).[10]

Compoziții

[modificare | modificare sursă]

Muzică de film

[modificare | modificare sursă]

Cărți

[modificare | modificare sursă]

Trecea fanfara militară (1989). Editura Litera, ISBN

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 „Temistocle Popa” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
  2. ↑ „Național Magazin, 28 iunie 2012”. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ „Ziarul Ring, 26 noiembrie 2013”. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. ↑ Mirabela Vlad - Lumea muzicală în doliu: Temistocle Popa s-a stins din viață!, 26 noiembrie 2013.
  5. ↑ Temistocle Popa - Actor - CineMagia.ro
  6. 1 2 Oprea Nedelcu, Ion Petrulias și Gheorghe Hîncu (). Cultura, Știința și arta în județul Galați : Dicționar biobibliografic. Galați. p. 221-223.
  7. 1 2 3 4 Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2011. Galați: Axis Libri. . p. 178.
  8. 1 2 „InfoGhid: Temistocle Popa”. Bvau.ro. Accesat în .
  9. ↑ Moculescu, despre drama lui Temistocle Popa: Nu e vorba despre niste trantori
  10. ↑ Hotărârea nr. 564 din 22 noiembrie 2005, Galați.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2011, Galați, Axis Libri, 2013, p.173-206

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Temistocle_Popa&oldid=17567527