ciumă

română

Etimologie

Din latină cyma „umflătură”.

Pronunție

• AFI: /'ʧju.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciumă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciumă	ciume
Articulat	ciuma	ciumele
Genitiv-Dativ	ciumei	ciumelor
Vocativ	ciumă	ciumelor

1. boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor etc.; pestă.
2. (fig.) persoană foarte urâtă (și foarte rea).
3. (fig.) mizerie, năpastă, nenorocire mare.

Cuvinte derivate

• ciumat
• ciumaș
• ciumos

Cuvinte compuse

• ciumă brună
• ciuma-apelor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online