day dreaming

of dressing up...

Working for the evil, corporate Santa

Recent am citit un articol despre cadouri ecologice. Pentru cei care au strambat deja din nas si au cascat a plictiseala, ei bine era un articol foarte dragut. Autoarea incuraja ca nu folosesti multa hartie la impachetat cadourile, sa faci cadouri pe care cei caruia le daruiesti sa le foloseasca, nu sa le arunce la 3 zile, sa oferi cadouri gen un abonament la sala sau prajituri facute in casa. Nu totul se rezuma la bani si ambalaje mari si late. Aaaa. Si mai era un punct: sa refuzi cadourile de la companii, gen agende, pixuri, etc. Pentru ca primesti multe, pentru ca sunt inutile si polueaza. Ei bine, ironic, de doua zile, am tot lucrat pentru un astfel de "corporate gift plan". :'( Incerc sa ma auto-dezvinovatesc ca nu am avut putere de decizie in procesul asta si ca am pus la reciclat cartonul ramas de la hartia de impachetat. For all that's worth.

stire de stire

Zoso isi face site de stiri. Poate e fumata treaba, dar mie mi-a picat azi nitel nasul pe tastatura. Intru pe www.stiri.ro si dau peste.... mesajul de mai sus, dupa care ma redirectioneaza la Zoso pe blog. Azi maine citim despre un nou trust de presa si de noul om din top 300, ce face internetul asta dom'le. :))

Job-ul saptamanii: Mos Craciun

Printre spam-urile la care sunt abonata am dat si peste ceva funny :) Hohoho

Jobul saptamanii: Mos Craciun Candidatul ideal trebuie sa fie rezistent la frig, sa fie disponibil in perioada sarbatorilor de iarna, sa aiba abilitati de coordonare a renilor si ajutoarelor de Mos Craciun.

De ce BCR + Erste Bank = 0

Am auzit toti ca BCR a fuzionat cu Erste Bank, mai ales din reclamele care au fost pe toate liniile. Da, ar fi frumos sa existe cineva care sa stie exact ce iti doresti, dar la fel de frumos ar fi si sa ai servicii decente intr-o banca, ceea ce nu e cazul. M-am trezit cum-necum cu trei conturi la BCR, unul in euro si doua in lei. Dupa doua luni de cand nu mai aveam nimic in ele, m-am gandit sa merg sa le inchid. Sumarul este: am pierdut o ora in doua zile, am platit 1 EURO pentru un comision de 0.05 EURO, am platit 3 lei ca sa retrag 10 lei de pe card, ultimii adica. Am mai platit si alte comisione pentru ca citez "desi cand ati deschis dvs. conturile nu existau comisioane de administrare, acum exista de 2 luni si trebuie sa le achitati". Nu mai e nevoie sa adaug ca nimeni nu m-a anuntat ca de acum trebuie sa platesc comisioane. Asa ca daca BCR era inainte o institutie plina de fosile care nu stiau ce e internetul, acum e o institutie cu comisioane fabuloase si reclame pompoase, plina de fosile care nu stiu ce e internetul.

I <3 SB

Faceţi click aici şi după aceea pe fiecare dintre micile camere din poză. Ajungeţi în Sibiu :) Acum de exemplu plouă.

bianqua is homesick

Sublimal, din nou?

Fară a avea câtuşi de puţin intenţia să fac reclamă, recunosc că îmi plac foarte mult noile reclame la Pepsi Light. Mă face să zâmbesc mai ales cea cu pantofii. Voi continua să nu beau Pepsi Light pentru că nu îmi place, dar reclama e superbă. Uite cum te fac publicitarii să te simţi bine ca femeie :)

Am descoperit însă şi ceva freaky. Vedeţi cutia aia de pantofi din reclamă? Am stat acum câteva seri o jumătate de oră să învelesc o cutie de pantofi cu hârtie similară şi acum tronează pe raftul din hol. Era efect subliminal sau pur şi simplu se poartă modelul ăla de pattern? E prea mare coincidenţa? HELP!

Iar orizontul era rosu

Aseara am vazut prima data stele pe cer in Bucuresti. De la mine de la geam. Poate a fost o intamplare sau poate nu... Azi dimineata (pe la 5?) cand se mijea de ziua, cu ochii lipiti de somn, bajbaind, am vazut orizontul. Era rosu. Si in secunda aceea am realizat ca de la mine de la geam se vede rasaritul. Nu rasaritul dintre blocuri, rasarit adevarat, undeva departe, la orizont. Iar la ora 8 dimineata soarele era sus si inunda fiecare camera :) Ce ti-ai putea dori mai mult? Nu ma urati deja? hihihi

Why the Swedish do it better

Dupa multe nimicuri (a.k.a. linguri, vaze, castroane, etc) mi-am cumparat prima bucata de mobila de la Ikea. Un pat. Diseara il aduc baietii. Mai greu a fost sa ii explic mamei de ce nu am luat un dormitor intreg si cum o sa gasesc si mai incolo dulap de aceeasi nuanta cu patul :)

Imi place Ikea si orice ar spune unii si altii cred ca ofera servicii bune. Daca ar fi sa le comparam cu serviciilor multor alte firme din Romania am putea spune ca sunt chiar fantastice. Sa comparam. Cora: "Va livram frigiderul joi dimineata intre 8.00 -14.00" !!!!! cu Ikea: Va livram mobila maine intre 18.00 - 20.00.

q.e.d.

Internet banking - the never ending story

Azi am cerut un extras de cont de la Banca Transilvania. Acolo scria negru pe alb ca pe 5 noiembrie mi s-a retras din cont suma de 2.5 lei pentru internet banking. Trecem peste alte functionare incompetente si nesimtite, de data aceasta in P-ta Victoriei. O sun pe don'soara cu care am completat actele acum mai bine de o luna si care mi-a spus ca dureaza 2 saptamani sa mi se activeze contul si imi spune ca da, intr-adevar banii mi se iau din cont de cand inregistreaza ei cererea, chiar daca nu e functional inca serviciul. Adica, mai pe romaneste, platesc deja pentru un serviciu pe care nu il am. Pana caaaaaaaaaaaaaand??? Mama ei de Romaniei si servicii de cacat.

P.S. A se vedea istoria mai veche.

Cand o sa ma fac mare vreau sa fiu meserias

Exista o categorie speciala de romani adevarati care cumva mi-au scapat pana acum. Meseriasii. Adica instalatori, parchetari, faiantari, zugravi, whatever. Acesti romani sunt cu totul speciali pentru ca, desi au doar scoli profesionale si nu vorbesc corect limba romana, castiga in 3 zile cat un profesor intr-o luna. Mai mult, au o auto-suficienta de invidiat. Nu respecta deadline-uri, nu vin cand spun ca vin, nu suna, nu raspund la telefon, nu isi cer scuze, iar daca indraznesti sa ii schimbi din toate motivele de mai sus, fac scandal, ameninta si cer mai multi bani decat prevazusera la inceput. Sa nu uitam de treaba facuta de mantuiala si de orele si zilele de retusari dupa ei. Deci da. Cand ma fac mare vreau sa fiu meserias ca sa am venituri mai mult decat frumusele neimpozate de stat pentru ca nu o sa dau niciodata o chitanta, sa nu imi respect niciodata cuvantul dat, sa rad in barba de toti prostii cu facultate care au nevoie de mine sa isi termine treaba. O sa ii aman la nesfarsit si tot eu o sa ii taxez la sfarsit. Pentru ca pot.

Nepăsarea naşte monştri

Nu mică mi-a fost mirarea să văd două pubele noi şi colorate în spatele blocului, lângă cele vechi. Pe unul scrie hârtie, pe celălalt materiale plastice. Deja mă gândesc la cele trei coşuri separate (plastic, hârtie şi restul) pe care le voi lua de la Ikea pentru masca la chiuveta din bucătărie :) Am mai văzut azi şi o nouă campanie socială despre cum trebuie să sortezi gunoaiele. Pe site-ul www.sorteazadeseuri.ro ţi se spune cum "un tub catodic al unui televizor polueaza 50 de metri patrati de sol timp de 30 de ani" buhuhu. Păcat că la Bucureşti nu apare nici un contact, unde să duci electronicele, molozul, etc. dar aştept cu impacienţă. Până atunci... reciclaţi :) It's cool.

Îmi place Apple, dar iubesc Greenpeace

Tocmai când mă prinsese şi pe mine dragoste de Apple, aflu că iPhone-ul conţine materiale interzise în Europa din cauza gradului ridicat de pericol pentru mediu. Întreaga demonstraţie vine de la Greenpeace. Rămân fan Nokia... păcat de luciosul iPhone şi păcat de toate telefoanele vândute care vor fi aruncate la un moment dat şi nu vor putea fi reciclate.

Ce reprezintă semnul?

a. copiii nu au voie să alerge cu o viteză mai mare de 30km/h
b. maşinile trebuiesc parcate lângă locurile de joacă cu o viteza maxima de 30km/h
c. copacii vor fi plantaţi la minim 30 de cm de case

Plicti

Bianqua: m-am plicti atat de tare
Bianqua: ca am facut curat
Bianqua: si am facut curat si in dulapu ala pe care nu l-am deschis de un an
Bianqua: [rolling eyes]
Cleonte: ioi tre sa imi gasesc si io o mandra din asta
Cleonte: care sa se plict si sa faca curat
Bianqua: :))
Cleonte: sa zica pai draga m-am plictisit
Bianqua: eu zic sa iti iei menajea
Cleonte: si am facut curat
Bianqua: eu asa am de gand ;;)
Cleonte: si am facut si de manare
Cleonte: mancare
Cleonte: hai sa face secs
Cleonte: ca inca ii fierintbe macarea
Bianqua: lol

Mai presus de orice, trăim într-o ţară săracă

Noua mea casă nu a venit goală, cum fusese înţelegerea, ci plină de junk-uri şi gunoaie. M-au compătimit prietenii, am cărat o săptămână şi tot nu era goală. Marea problemă era cu frigiderul (funcţional, dar vechi) şi cu o imprimantă A3, una A4, un dvd, un monitor. Dacă mobila veche am făcut-o bucăţi, iar covoarele roase le-am dus la tomberon, electronicele stricate nu le puteam duce pentru că, ecologista din mine nu concepea şi mai era şi ilegal pe deasupra. Toată lumea zicea că ar fi un centru de colectare la Obor, dar nimeni nu ştia exact unde.

De frigider am scăpat în prima seară. Administratorul de bloc a zis să îl scoatem la usă că îl ia femeia de servici. A doua zi dispăruse, dar nu la femeia de servici - care nu ştia despre ce vorbesc când am întrebat-o - ci pe hol lângă apartamentul administratorului.

Monitorul l-a luat muncitorul care a montat noua uşă.
- Nu sunt sigură dacă merge, îi zic. Şi nu mai are cablul de alimentare.
- Nu are nimic domnişoară, fiu'meu repară, se pricepe. Da' sigur nu vă mai trebuie? Sigur, sigur?, mă întreabă.
- Da, luati-l.
Şi se duse şi monitorul.

Au mai rămas imprimantele şi dvd-playerul. Nu le-am încercat să văd dacă merg pentru că nu avea sens. Oamenii care au stat înainte nu erau genul care să le lase dacă ar mai fi fost funcţionale. După ce le-am mutat dintr-o cameră în alta, le-am scos la uşă cu gândul să le ducem a doua zi la un centru de reciclat. Doar că doua zi s-a transformat în vreo trei zile şi tot nu am ajuns. Telecomanda de la DVD a dispărut în prima noapte de la uşă. După astea trei zile bate o vecină de la parter la uşă care întreabă dacă mai avem nevoie de electronice. Că ea are un prieten care repară şi le-ar folosi pentru piese.
- Sigur, luaţi-le, zic eu.
- Vreţi ceva pe ele?
- Aaa. Nu. Luaţi-le.

Şi aşa am scăpat de ele. Nu sunt astea toate exemplele. Ţevile de pexal de la baie, înlocuite doar din precauţie cu unele de cupru, butoiul de varză murată cu un miros pestilenţial şi plin cu apă murdară, broasca de la uşa schimbată. Toate au fost dorite de cineva fără să le oferim. De fiecare dată cu acelaşi sentiment de şoc şi de incredibil din partea mea.

Subliminal advertising still alive and well

Nu vrea nimeni un pisoi? - are toate vaccinurile făcute

După ce al meu monstru de pisic a distrus tapetul din hol, sistematic, acum, s-a apucat de rost ambalajul de la tapetul nou luat sâmbătă de la Mr. Bricolage. Pânăăăă când?

Purple paint - checked :)

Re-novare

De ani buni visez să îmi renovez un apartament, să îl fac exact cum vreau, pereti mov dacă aşa am visat azi noapte, uşi desfiinţate, ferestre mari. Acum le am pe toate. Iniţial a fost prima lună de entuziasm. De fapt nu au trecut încă nici două săptămâni, dar simt ca şi când ar fi trecut o lună. Deşi ma gândesc încă plină de încântare la rezultatul final, procesul în sine este departe de a mă bucura. Cred că e la fel cu jobul pe care visai în facultate că îl vei face când termini. Scapi de cursuri, de examene, te angajezi pe jobul ală minunat la care ai visat 4 ani, după care pleci pentru că nu merge, nu îţi place, nu e cum visai sau cum ţi-au spus alţii că e când tu stăteai şi ascultai cu ochii mari şi lucioşi.

Cumva mă simt bine ca om matur, pe propriile picioare, cu drepturi pe care mi le cunosc în mare parte, cu puterea de a decide, cu putere de cumpărare şi înţelegere a unor procese care mă depăşeau în urmă cu numai 2 ani. Până la urmă maturitatea vine cu experienţă. Evident că vine şi cu contracte care trebuiesc respectate, cu rate la bancă, cu multe facturi pe care acum stă scris numele tău. Dar şi cu pereti mov :)

În trend fără să ştiu

Am citit ieri în ceva revistă modenă că "fiecare femeie trebuie să aibă în garderobă o pereche de papuci roşii". Comentariul era lângă o poză cu Andreea Raicu, cred. Ce întâmplare ;))

for all the copy cats out there

Servicii proaste şi marketing prost - RDS

RDS vinde pe bani buni, sunt convinsă, locul de nr. 1 pe telecomandă. Când s-a lansat Kanal D ne-am trezit brusc si dintr-o dată toţi cu minunatul post turcesc pe butonul 1. După primele secunde de panică, am găsit MTV-ul pe 26, de unde l-am mutat înapoi pe locul 1, iar Kanal D a ajuns, evident pe 26 unde ajung rarisim. Marketing move - failed.

Azi dimineaţă, apăs pe 1, TV porneşte, purici. Mă gândesc că a picat cablul, dar nu, canalul 2 mergea şi era... surpriză: MTV. Deci de această dată RDS chiar a facut-o lată. Acum toate canalele sunt decalate cu un număr. TV meu nu e atât de deştept încât să le mut pe toate deodată şi chiar atât timp cât să le iau unul câte unul nu am...

Strategia celor de la RDS este destul de simplă. Un anumit segment nu se va sinchisi şi va lăsa programele în ordinea setată de operator, dar un alt segment ţine să aibă programele într-o anumită ordine. O asemenea mişcare a fost una foarte urâtă pentru că de câte ori voi apăsa pe 4 voi avea Antena 2 în loc de EuroNews... ceea ce în timp va fi foarte iritant. Poate o să devin şi eu Dolce sau iTV. Alternative există dacă nu eşti respectat ca şi consumator.

Vreau păr mov, cravată am deja

Ce zice helpdesk-ul BT...

Stimata d-na,

Imi primul rand ne exprimam regretul fata de cele intamplate si va asiguram ca vom investiga pe indelete situatia, luand ulterior masurile necesare .

In legatura cu subscrierea la serviciul BT 24 - este posibila la orice unitate din tara, independent de sucursala unde aveti deschis contul.

In functie de optiunea d-voastra, plicurile securizate continand datele de acces pot sa ajunga prin posta securizata in maxim 3 zile de la data depunerii cererii.
Exemplarul d-voastra de contract va va fi furnizat cu o intarziere de aproximativ o saptamana -datorata necesitatii verificarii datelor si semnarii contractului de catre reprezentantii unitatii la care v-ati deschis prima data cont.

Pentru a vi se pune la dispozitie documentatia de subscriere si acorda toata asistenta necesara, va rugam sa va adresati agentiei Dristor (care am inteles este cea mai apropiata de d-voastra) -d-lui Razvan Filipescu-sef agentie Dristor.

Va multumim de intelelegere, va stam la dispozitie cu orice informatie legata de BT 24 si ne adresam cu rugamintea de a ne tine la curent cu evolutia situatiei.

O zi buna !


LOCALITATE:
Bucuresti

DOMENIU INTEROGARE:
BT24 - Internet Banking

INTEROGARE:
Va rog sa cititi ce scrie in acest link si sa imi spuneti daca vi se pare normal din partea unei angajate Banca Transilvania. Era agentia de la Dristor, de pe Bd. Camil Ressu, Bucuressti. http://bianqua.blogspot.com/2007/09/cat-de-greu-e-sa-ai-online-banking-in.html

Cu stima,

Cât de greu e să ai online banking în Romania

Acum o jumătate de an am avut o tentativă nereuşită să îmi activez serviciul online banking la BCR. După multe drumuri la bancă şi mulţi nervi, am renunţat. E greu să îţi setezi un serviciu de internet cu ajutorul unor funcţionare care nu ştiu ce e un browser sau care nu sunt ele însele conectate la banalul internet… Bine că în sucursala de la Iancului era un banner de 1 pe 2 m pe care scria cât de tare e E-BCR.

Şi pentru că tot am renunţat eu la BCR şi am spus tuturor ce bancă naşpa e – exemplele pot continua, nu doar cu serviciul de internet banking – şi am lăudat Banca Transilvania… că tot sunt clienta lor de ani buni, azi dimineaţă am intrat întâmplător la o sucursală BT şi am cerut să mi se activeze acelaşi serviciu. La biuro, o mademoiselle care mă întreabă unde am contul deschis.

- La Cluj, răspund eu foarte natural.
- Aaaa. Păi nu se poate. Trebuie să mergeţi la Cluj să activaţi serviciul.

STUPOARE. Nu îmi venea să îmi cred urechilor.

- La Cluj??????? Ca să activez un serviciu de internet? Internet care e şi aici şi la Cluj şi în toată lumea??? Adică pot face licitaţie, transfera fonduri de aici şi nu pot activa un serviciu? Nu aveţi fax, telefon, să comunicaţi cu Clujul???

- Vă rog să vă calmaţi, imi zice ea cu un customer service skill de nota 5. Şi se cară să verifice ceva.

Se întoarce după 10 min şi îmi spune să revin maine că trebuie să ia legatura la Cluj etc. Bălării. Că după aia trebuie cerere făcută, mai tre să mai vin odată. Etc. Ies din bancă enervată cu gandul că o să mă duc la sucursala de lânga mine unde parcă exista o spoială de training în angajaţi şi ultima dată când am fost acolo s-au comportat chiar decent.

Bine ca băncile investesc în promovare, angajează agenţii de publicitate care să dezvolte campanii, dar nu dau 2 bani pe instruirea angajaţilor. Iar când un simplu client ajunge la bancă se dă cu capul de toate bannerele cu reclamă la internet banking. De unde atâta mister cu internet banking-ul ăsta? Adică chiar e posibil să ai ditamai reclama în sucursală şi angajaţii cu titluri pompoase de “consilier clientelă” sau alt bullshit să nu ştie ce e aia internet banking? Sau am rămas eu cu mici sechele de când am fost în State şi a durat fix 3 minute să îmi scriu id-ul şi parola pe o hârtiuţă în bancă şi după 5 minute mergea totul strună. Bine că trăim în ţara asta mişto şi încercăm să o facem să meargă, iar ea ne răsplăteşte la tot pasul. Mă declar o fraieră că stau aici.

hârţogăreală

De mult nu am mai trecut praguri de institutii publice, pana saptamana asta.

Day 1
Pentru ca B.M. s-a facut om mare, cu acte in regula, a fost la taxe si impozite sa se inscrie si sa plateasca impozitul. Dupa avertismente de la prieteni care trecusera pe acolo "vezi ca o sa te enervezi", am plecat incaltata cu nervi de otel (sau poate de aluminiu :) si pregatita pentru rutina obisnuita. Cladire comunista, zugravita in alb, pereti zgariati peste tot de scaune sau mobila si innegriti pe alocuri. Intreb prima aparitie in uniforma:
- Unde se plateste impozitul?
- Intrebati la informatii, raspuns acru.

La informatii, trei oameni la coada, ajung la madame, aceeasi intrebare: camera 1, inspector x. Camera 1, dau de inspectoarea X, spre marea mea uimire nu ma pofteste afara sa astept, completeaza datele, raspunde in 2 peri la intrebari, dar totul se termina cu bine in cam 10 minute - timp record - si totul e intregistrat, mai ramane sa si platesc impozitul propriu-zis! Imi spune si de unde pot obtine o autorizatie de urbanism, adica de la celalalt sediu al primariei de sector. Bun si asa. La casa am platit in sfarsit impozitul, mi-a spus tanti amabila cand trebuie platit iar la anul. Toate bune si frumoase. Daca tot nu am pierdut mult timp aici ce ar fi sa ma duc tot azi si la urbanism? Zis si facut. Ratb, strazi intortocheate cu tigani, ajung.

La primaria mare imi spune cu greata tanti din ghereta ca doar marti si joi de la 9-14 e program.
- Veniti maine.
- Imi puteti spune de ce acte am nevoie?
- De toate. Scrie acolo pe panou.....
Super!

Day 2
Aceeasi tanti in ghereta imi ia buletinul si imi da un permis de vizitator, imi zice sa ma duc la camera 6, 7 sau 8. 6 sa fie. Acolo un mosneag pus pe glume ma indreapta sper tanti Y. Tanti zice ca trebuie sa platesc 4 lei, sa fac niste copii, sa depun dosarul si sa ma duc pe str. academiei sa iau doua planuri 1:500 si 1:2000, sa fac doua copii si dupa alea si sa le aduc. Dureaza o luna. Ma duc la xerox, ne luptam cu maruntisul, reusim sa facem copii. Inapoi la casierie, dau sa platesc, mademoiselle nu are sa imi dea rest. Dezastru. Pot sa platesc cu cardul? ;)) Mda. Unde sa schimb ca inafara de xerox nu e nimic pe strada aia si la xerox nu au sa schimbe, am stabilit mai devreme. Mademoiselle zice ca incearca ea sa schimbe la colegi, ceea ce si face, zambeste, incredibil. Depun dosarul, tanti Y imi zice sa vin maine.
- Dar maine e vineri, nu aveti program cu publicul, zic eu precauta sa nu mai fac un drum degeaba.
- Nu conteaza, veniti ca e in regula.
Buhuhu. Uimitor.

Day 3
Incepem cu biroul de urbanism de pe str. academiei. Nici un numar relevant pe cladiri, ca doar de ce ar fi numere? Gasesc intr-un final, o cladire comunistisima, nezugravita de ha haaaaaa. La poarta alta ghereta, un nene inautru, dragut, dar care zice ca...
- Programul cu publicul e doar martea si joia, dureaza o saptamana pentru planuri.
- Dar mi s-a zis la primarie ca se da pe loc (si nu mai adaug ca pe net scria ca e program zilnic...)
- Doriti pe firma sau pentru d-voastra?
- Pentru mine.
- Pai costa, 230 000 de lei vechi. Stati sa dau un telefon.
Da trei telefoane, scrie pe hartiute intai: et 3, cam 7, apoi pe alta: et 3, cam 61. Apoi intreaba:
- Dar aveti bani la d-voastra sa platiti?
- Da......
- Bine. Nu imi raspunde, dar urcati la et 3, camera 61 si cereti cu dl. inginer Mitica (Could it get any more Bucharest? ;)). Spuneti ca v-a trimis Stefan de la poarta si ca am sunat, dar nu a raspuns si va ajuta el.
- Mii de multumiri si o iau pe scari.

La etajul 3, dau de camera 61, intru, un nene mustacios la un birou si altul in fata lui. Salut, nu imi raspunde nimeni. Astept, ma plictisesc, ma asez. Intr-un final ma intreaba ce doresc.
- Am nevoie de o autorizatie si mi s-a spus la primaria de sector ca de la d-voastra am nevoie de un plan...
- Da, da. Stiu 1:500 si 1:2000.
- Da, zic eu, ce stie nenea asta.
- Luati un loc. Unde locuiti?
Ii dau adresa, banii si in 5 minute ies de acolo cu planurile. Victorieeeeeeeeee.

Repede la primaria mare. Iar tanti din ghereta.
- Nu ati retinut ieri programul, imi zice in scarba si mandra de ea.
- Ba da, dar mi-a spus d-na cu care am vorbit ieri sa vin azi, ii dau cu tifla. Muhaha. Nu are incotro si imi da permisul de vizitator. Daca ieri era plin de oameni pe hol, azi nimeni. Intru la camera 6, d-na Y imi ia planurile si zice ca ma suna ea cand e gata. Eu precauta, ii cer un numar de telefon oricum si numele. Mi le da, culmea! Mii de multumiri, weekend placut, alea alea :)
Ies. Victorieeeeeeeeeeee!

Morala
Dupa cum spunea Carmen, eu nu sunt o persoană modestă. Când fac câte ceva povestesc tuturor întâmplarea cu pricina. Un blog m-ar ajuta să nu repet povestea de zeci de ori. O spun o dată, o citeşte toată lumea, şi mai şi rămâne pentru posteritate. Eficient şi eficace! Cat despre institutiile publice, sa indraznesc, oare, asa putin, sa sper, ca, lucrurile au inceput sa se schimbe?

Tramvaiul şi legea lui Murphy

După un an de auzit tramvaie non-stop - trec pe sub geam, deci e inevitabil - au ajuns să mă calce pe nervi. În cel mai rau hal. Şi cum se face oare că de câte ori am nevoie de unul stau şi aştept, şi aştept, degeaba. Acum două zile am stat 20 de minute, nici mie nu îmi vine să cred, după care am luat un taxi, pentru că nu mai ajungeam nicăieri, evident. Azi am stat doar 10 minute după alt tramvai. Îmi explică cineva ce tramvaie trec în continuu pe sub geam dacă atunci când le asteptam nu venea nici unul? În ambele cazuri visam la maşinuţa mea şi cât de minunat va fi să zic: fuck you ratb! Faliment îţi doresc!

I'm a teddy bear eater too...

Urmand exemplul Andei, si incercand (pentru a cata oara?) sa ma las de fumat, ieri am pornit in cautarea ursuletilor Haribo la cea mai apropiata alimentara: Albinuta. Amintiri de cand eram la gradinita, cand mancam ursuletii savurandu-i ca pe niste delicatese rare, ceea ce si erau inainte de '89, m-au napadit in cautarea raftului de gumate din Albinuta. Intr-un final ajung la raft, dar ia Haribo de unde nu's. Ma uit in stanga, sucuri, in dreapta, ciocolata, pe raft: doar niste imitatii ieftine. Imi trece un gand sumbru prin minte: astia nu au Haribo. Intreb prima femeie in uniforma care imi iese in cale: fiti amabila, aveti ursuleti Haribo? Poftim??? (ma intreaba cu privirea aia tampa, dar plina de ea si sigura ca tu, clientul, aberezi) Ursuleti, repet. Daca nu sunt pe raft, nu avem. Ma intorc la raft si aleg trei sortimente diferite de cheap-knock-offs, doar-doar unul va fi comestibil. Ma indrept desumflata spre casa si mai intreb o data, de data asta casierita. Imi raspunde la fel ca nu au daca nu sunt pe raft. Nu auzise nici ea de Haribo si a trebuit sa subliniez, ursuleti, dintr'aia adevarati. Degeaba.

Aseara am fost la Cora si am luat o punga, cea mai mare de pe raft, de ursuleti adevarati :) Am reusit sa nu fumez azi.

P.S. Delfinii din imagine sunt groznici. Te indeamna la un pachet intreg de Kent Silver, nu va luati, nu functioneaza. Multumesc pe aceasta cale Andei pentru sugestie. Sunt inca sceptica asupra rezultatului final, dar sper sa reusim.

have you ever contemplated murder?

From my honey :D

shoe sale :)

Daca tot nu am plecat din Bucuresti weekendul asta, macar am fost la cumparaturi. Deci a fost un weekend reusit :) Oki, pantofii nu au fost la reducere, dar sunt super cute.

si investitia cea mai mare:

The Iraq War: Legal or Illegal?

de ce il iubesc eu pe Jamie

Jamie Oliver e tipul ala britanic care are niste retete bestiale... Da. Imi place sa gatesc. Si nu o spun ca sa imi fac reclama, oricum gatesc doar cand am chef si nu cand vin acasa seara rupta de oboseala de la munca. Jamie e grozav si gata. Mai mult, de cate ori am modificat ceva in vreo reteta de'a lui Jamie a iesit ok mancarea. Asa ca are un 10 plus din partea mea.

Pentru ca acum sunt intr-o mini-vacanta si azi dimineata ma simteam putin racita am zis sa fac o supa de pui. Cu ciuperci si rozmarin. Bine, am exagerat putin cu rozmarinul, dar a iesit yumii oricum. Aburinda acum 5 min si aratand la fel de bine ca in poza din carte. :)

B.M. Chef wannabe

romanglish

Buun. Pana acum am scris in engleza si azi scriu in romana - un blog inconstant ca si uzul limbilor astora doua in fiecare zi. Am citit ieri un articol in Dilema Veche despre copiii romanilor din State care refuza sa vorbeasca romaneste. Mai grav e ritmul in care noi ajungem sa vorbim in engleza aici in tara. Eu am scuza permanenta: am stat 8 luni in state, am lucrat 1 an si jumatate in helpdesk-uri unde vorbeam 8 ore pe zi in engleza. Dar e doar o scuza pana la urma. Si atunci de ce vorbim in engleza? De ce e de multe ori mai usor decat in romana? Pentru ca pana la urma nu o fac niciodata ca sa fiu "cool". Pentru ca am folosit-o prea mult? Vorbit pentru ca trebuia in engleza, citit pentru ca informatia e in engleza, privit filme si ascultat de muzica tot in engleza... Alta explicatie mai buna nu am la ora asta. Incerc sa ma tratez, dar cred ca mai devreme o sa ma las de fumat.

M-am mutat!

Nu, nu in casa noua, nu inca :) Pe www.bianqua.blogspot.com Vizitati-ma acolo :) Ciau!

kino's eating paper. again

Seems like every once a year I come back to the blogger. Must be some kind of sign ;)) Anyway, in the mean time Kino needs to be introduced into the picture. Kino has been a good part of the picture for a year and a half now. The little monster is adorable most of the times and obnoxious the rest. His favorite pass times are: playing with all little things like pens, mobile phones (Nokia rules by the way, survived so many drops), cosmetics, you name it, anything around the house. Tonight he's been chewing on a pink peace of paper for a while. Now he's just waiting for his next master attack plan. Nite nite :)

Make your own Puma T-shirt

Franturi

Luni dimineata cand m-am trezit nu stiam ca va fi ziua in care imi voi da demisia. Intre timp lucrurile au evoluat foarte bine, zic eu. Pentru cei care se intreaba daca foaia din mana mea (a se vedea poza din mess) e demisia, ei bine nu e. E contractul de casa :) Un amic mi-a spus ca nu are de ce sa ma intrebe de sanatate pentru ca radiez in poza... Daca ar trece si caldura asta ar fi minunat. Kino is gone completely cucu. A mestecat niste metal, de abia i l-am luat din gura cand cred ca era pe punctul de a-l inghiti, acum fugareste o hartie. Macar daca o inghite nu o sa patesca nimic. Desi sansele sunt minime, prefera plasticul...

3 ardei / incursiune in gipsyland

Azi am fost la Obor, da... in piata aia despre care zic in permanenta ca e un jeg si un focar de infectie. Din pacate e singura relativ aproape de mine si cea mai bine aprovizionata, recunosc. Am incercat Albinuta, Cora etc. Din pacate am luat de prea multe ori fructe sau legume vechi sau nu am gasit deloc ce cautam. Asa ca, m-am dus in Obor. Oameni multi, inghesuiala. Printre altele, am vrut sa cumpar 3 ardei. Tipu' colorat (a se intelege colorat ca atitudine, adica nu sunt rasista, insist) se uita stramb la mine si incearca sa ma convinga sa iau 6 bucati, ii spun frumos ca vreau doar 3, imi ia banii dupa care imi spune in scarba: " Sa te duci la Mega Image, nu ai ce cauta in Obor", dupa care adauga "Urato!". Inca plang, adica sunt urata??? Eu eram sigura ca nu sunt, trebuie sa imi schimb tastatura :( e inundata acum :'((((( Cat fluviul de durere si de lacrimi.

Adevarul e ca m-am enervat. Desi tiganul (am zis tigan... politically incorrect, stiu) avea dreptate. Chiar nu am ce cauta in Obor. De abia astept sa il darame si sa faca un mare mall. Da mall. Si o hala in care sa fie piata, sa fie curat, iar tiganii astia borati sa fie obligati sa iti vanda 3 ardei, sau chiar, de ce nu, unul singur, pentru ca nu vor mai avea incotro.

Inventar final: 1 pepene galben, 3 ardei grasi, 4 nectarine, 1 piatra ponce si niste flori dragute.

Disclaimer: Nu am nimic cu pietele in general, cu oamenii ok care vand acolo - care stiu sa zica multumesc - sau cu tiganii in general.

Warning: When I am an old woman I shall wear purple

When I am an old woman I shall wear purple

With a red hat which doesn’t go, and doesn’t suit me.

And I shall spend my pension on brandy and summer gloves

And satin sandals, and say we’ve no money for butter.

I shall sit down on the pavement when I’m tired

And gobble up samples in shops and press alarm bells

And run my stick along the public railings

And make up for the sobriety of my youth.

I shall go out in my slippers in the rain

And pick the flowers in other people’s gardens

And learn to spit.

You can wear terrible shirts and grow more fat

And eat three pounds of sausages at a go

Or only bread and pickle for a week

And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.

But now we must have clothes that keep us dry

And pay our rent and not swear in the street

And set a good example for the children.

We must have friends to dinner and read the papers.

But maybe I ought to practise a little now?

So people who know me are not too shocked and surprised

When suddenly I am old, and start to wear purple.

By Jenny Joseph

dileme de duminica seara tarziu

De ce Kino nu e inutil: pentru ca toarce, e adorabil, are personalitate si in seara asta a urmarit un gandac de bucatarie o jumatate de ora. Pe covor, printre crontanele, l-a prins, i-a dat drumul, iar la prins, iar i-a dat drumul pana cand gandacul a disparut. Oare ar fi mai rau sa fi disparut la Kino in stomac sau sub aragaz?

realitatea

Reporter: Cu ce va spalati pe cap?
Baba: Cu otet.
Reporter: De ce?
Baba: De mere.

Din pacate nu e un banc. E un citat dintr-un reportaj pe de Realitatea TV... despre romani. Care tocmai am intrat in UE, dupa cum stim cu totii. Si romanii astia din reportaj, citez aproximativ, se spala pe dinti cu sare, pe cap cu detergent si otet, iar deodorantul il folosesc doar cand e sarbatoare. Era filmat in cele mai sarace sate din Romania, dar afirmatia cu deodorantul se poate proba in toate orasele. Ajunge sa faci o plimbare cu autobuzul sau cu metroul. Si cu aia tot in UE am intrat.