Ce faceti sambata, 1 martie? Veniti la MiniArtShow?

Daca nu aveti ce face sambata, de 1 martie, mai pe seara asa, adica intre ora 5 si 8, poate va dau o idee de distractie pentru copii, in timp voi va plimbati prin Mall:). De aproape o luna o ajut pe Ioana Ginghina, cea care a creat MiniArtShow, ateliere si spectacole pentru copii, sa isi promoveze evenimentul aniversar. Mai bine ca evenimentul este dedicat campaniei Bun venit pe lume!, de la Salvati Copiii Romania. Va las doua vorbe despre, inainte sa va povestesc despre Ioana:). 

Despre campania „Bun venit pe lume!”, Salvați Copiii România

În România, o medie de 1900 de copii, mai mici de un an, mor anual.  Din păcate la noi în țară prea mulți bebeluși nu au șansa să trăiască. Campania ”Bun venit pe lume!” a dotat până în prezent 18 maternități și își propune în 2014 dotarea a 27 de maternități cu echipamente medicale.

O donație mică poate schimba lucrurile în bine. CUM? Cu 2 euro puteți contribui la dotarea cu echipamente a 25 de maternități cu echipamente medicale. Donați 2 euro prin SMS la 8833 și susțineți campania „Bun venit pe lume!”! 

Distractie o sa fie, ca o stiu pe Ioana si stiu ce echipa are, stiu ce a pregatit si stiu cat de perfectionista e. O sa fie fun, o sa tot treaca pe acolo prieteni de-ai ei, mai mult sau mai putin cunoscuti, era voba sa vina si Pavel Bartos dar e prins cu mai multe evenimente, poate trece Smiley, cine stie?:)). Trageti-ma de maneca dc ma vedeti pe acolo, probabil o sa fiu cu capul in multe si cu privirea goala, dar nu treceti pe langa mine fara sa ne salutam. Va astept cu drag!

Iaca si programul pentru copii:

Programul „Festivalului zâmbetului și al bucuriei”

Evenimentul începe la ora 17:00 cu ateliere creative, animație, facepainting și modelaj din baloane. Gazda evenimentului este Ioana Ginghină, fondatorul  acestui concept de educație timpurie MiniArtShow.

La ora 18:00 copiii vor avea parte de un spectacol interactiv "Scufița roșie”, un spectacol pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani. Vă invităm să-i cunoașteți pe Lup, pe Bunică și pe Scufița Roșie într-o adaptare nouă a poveștii cu același nume.

Până la ora 20:00 vor fi jocuri distractive, dansuri, piniata, jumbo și tot felul de surprize.

Pe parcursul celor 3 ore cei mici vor putea participa la atelierul creativ: "Vine, vine Primăvara". La acest atelier cei mici vor  face mărțișoare, ghirlande colorate și felicitări vesele.

Evenimentul are loc la nivelul -1, în zona Fântâni, de la București Mall și este susținut de prieteni ai Ioanei Ginhină, persoane publice și actrițe precum: Nicoleta Luciu, Diana Dumitrescu, Majda Yolo, Ioana Maria Moldovan, Alexandru Papadopol.

Gradinita, saptamana 3

Dupa 4 zile de gradinita, dupa o zi si o saptamana de repaus, pe motiv de raceala in tandem, azi m-am incapatant sa il duc din nou.

A durat 5 minute, desi i-am promis ca stau pe hol si il astept tot timpul.

A intrat in clasa, unde erau doua ingrijitoare cu toti cei 10 copii prezenti (educatoarea lipsea, o fi luat si ea vreun crocobaur de la copii), si care le ziceau copiiior:

- Copii, desenati frumos, cine termina primul primeste premiu!

Am crezut ca mor, insa, ca sa nu fiu iar fitoasa, scarba si alte cele, asa cum sunt acuzata de alti parinti, l-am lasat sa intre in clasa. Insa, dupa 5 minute a venit speriat ca vrea acasa, nu mai are chef sa stea acolo cu niste straini, si ca gata, nu mai venim aici NICIODATAAAA!

Oh, well e destept, s-a prins el ca nu e ok acolo, simte niste chestii pe care abia le vad si le simt eu, asa ca am plecat impreuna.

Nu stiu dc mai incercam saptamana asta, posibil, insa stiu sigur ca mediul de acolo ma streseaza pe mine, daramite pe copil.

va urma, din nou, nu stim cand si cum...

Gradinita, rana noastra cea de toate zilele

Se pare ca o dam din nou in bara cu gradinita, Luca este din nou pornit sa nu mai mearga. Dupa 4 zile de mers, saptamana trecuta, cand a stat cam 2 ore juma, dupa care plangea de mama focului, ma sunau si ma duceam sa il iau, luni am incercat din nou. Era inca racit, dar parea ca isi revenise dupa 3 zile de febra si tuse, si am zis sa reincercam luni dimineata. Semnalele nu erau deloc bune: nu vreaaauuuu deloccc la gradiiii! Pe toate tonurile, pe toate vocile. Eu, insist, hai pana acolo, facem o plimbare. El, de gura mea, hai, numai ca nu raman.
Ce-a urmat: nu a vrut deloc sa intre in clasa fara mine, am stat lipita de el 30 minute aiurea, nu a fost deloc interesat de ce se intampla acolo, de niciun joc, de niciun copil, de nicio educatoare. Nimic. Eu ma incapatanam, las ca poate vrea. Dupa accese de plans ca nu mai vrea niciodata sa intre in cladire, decid sa mergem acasa. Si de luni avem parte de crize, crizute, crizoaieee, cele pe care nu le-am avut deloc saptamana trecuta, si care ne seaca pe toti de energie. Plus, raceala care s-a accentuat, de la gradinita, din nou ( jumate din copii erau virusati in clasa, jumate virusati acasa).
Suntem din nou epuizati, insa saptamana asta facem pauza de gradinita. Mai vedem de luni incolo, dc ne tine:(.
Cu siguranta, va continua...

Din nou telegrafic

Pauza de gradinita. Motivul: rosu in gat dupa numai 4 zile. Nu numai Luca, ci si noi, parintii lui. Suntem muci si tuse. Stam acasa cu totii in concediu medical. Copilul nu mai vrea deloc la gradi. Revenim cand ne revenim. Stop.

Ziua 3

De dimineata a zis clar si rasunator;
- Nuuu maiii vreaaauuu la gradi!
Fix cand sa ne incaltam. Zic, hmm, ce facem?
-Stai cu mine azi? ma intreaba.
- Stau un pic pe hol, da.
- Bine, vreau cu bicla sa mergem.
Si am mers, si am stat pana a mancat cu copiii, apoi a venit bucuros pe hol, mi-a spus ca e gata, si ca pot pleca, numai daca i-l cumpar pe Echo ( un personaj din Planes). I-am promis, si am plecat.
Am stat 2 ore cu ochii pe camerele video, m-am panicat ca nu l-am vazut deloc juma de ora- era pe un scaun, intr-o parte a clasei, nu voia sa danseze, insa a stat linistit.
Mi-e clar ca nu e asumata sederea lui la gradi, ma astept sa izbucneasca fix cand am nevoie sa plec la vreo intalnire, si il si cred. Il vedeam cum sta plictisit, ori fara stare, ori alergand ca bezmeticul, ori lovind fetite.
L-am luat la 12, fix cand zice in gura mare: vreauuu sa vinaaaa mamaaaa!
Inca zic: copiii sunt facuti sa stea 7 ani acasa cu parintii lor, dar ce vina avem si noi ca tre sa mai si muncim? Maine il lasa ta-su, eu am o intalnire in alta parte a Bucurestiului, sunt curioasa daca rezista mai bine daca despartirea dimineata o face cu Dedi.

La conferinta cu mine! (P)

Am mai povestit aici ca pe 22 februarie merg la conferinta organizata de Urania Cremene, Parenting prin ochii copilului, si acu, in conditii noi de gradinita, ma duc si mai dihai.  Ma duc sa vad cum sa il responsabiliez pe copilul asta al nostru, de nici 3 ani, care, zic eu, e destul de responsabil. Si atunci, ce sa-i mai fac? Sa ii bag pe gat responsabilitatea asta cu gradinita, care oricum mi se pare greu de dus si cu multe frustrari, asa ca tre sa fiu atenta ce si cum ii spun.
De exemplu, ma cert cu sotul ca eu ii induc lui Luca ideea ca pot sa il mai tin si acasa daca vrea, si ca vinerea e zi de vacanta, ceea ce, zice el, nu e ok, ca tocmai, ii transmitem ideea ca nu e fain acolo, ca e greu, ca e o corvoada. Pe de alta parte, eu zic ca tocmai, spunandu-i ca e ok sa stea acasa cand i se pare greu sa mearga il inteleg si ii respect dorintele. Eu sustin, deci, ca daca mai sta si pe acasa, il responsabilizez mai sanatos si mai pe termen lung. O sa intreb asta la conferinta, is curioasa de ce zice doamna Pawel.

Ce e nou in legatura cu conferinta? Preturile s-au schimbat, is mai mici, au si masa inclusa, pentru cei care aleg sa stea si in conferinta 2, cea dedicata mamelor de fete (inca nu m-am decis dc sa stau sau nu, e un mae debate in capul meu, o sa vad ce inspiratie am la fata locului). Si, cea mai misto chestie de care am auzit la vreo conferinta de parenting e ca au:

- o zona concept, una de alaptare, ce va fi chiar in sala de conferinte si va fi dotata cu perne astfel incat sa fie cat mai comoda (Breastfeeding Corner)

si

- o sala special pregatita pentru copilasii trecuti de vremea bebelusiei, Crafts and Play Corner, unde copiii se vor putea juca liberi. Aceasta zona va fi dotata cu jucarii de la Marvelous Store si de asemenea vor fi gandite ateliere de creativitate de catre echipa de la Lumea lui Momo. Detalii gasiti tot pe site.

Tare, nu?

Abia astept, mai sunt 10 zile, acus e acus, revin cu up-date sau cu un live blogging.

ps. o sa urmeze pe net, pe facebook si mai stiu eu unde o poza cu mine si sotul, mirati asa, si cu un text despre motivatia mea in legatura cu conferinta din 22 februarie, sa nu va speriati:).

Gradinita, ziua 2, partea 2

A doua zi de gradinita, la a doua incercare (prima a fost acum un an, cand Luca nu implinise inca 2 ani, ce-o fi fost in capul nostru, nu stiu?) a decurs foarteee binee. Desi, de cu seara, ne tot ameninta ca da foc la gradinita, ii taie si ii impusca pe toti de acolo si ii arunca pe geam, de radeam pe infundate care pe unde putea, sa nu ne vada copilul, dimineata s-a trezit tare binedispus. Mi-am zis:

- Ia sa nu-l duc io chiar la 8 juma, sa ii dau de mancare, o luam usor, si daca ajungem la 9 jumate e ok. Pe relax!

Si, dupa o criza micutaaa de cateva minute ca nu vrea decat un iaurt cu fructe, pe care nu il aveam in casa, desigur, s-a linistit si a fost foarte dornic sa plecam de acasa. Ce l-a convins, de fapt? Pai mi-a venit ideea aseara: sa ii dau un lucru de-al meu, sa il parfumez si sa ii spun ca atunci cand ii se va face dor de mine sa il miroase si o sa se simta mult mai bine.

Numai ca dimineata nu aveam nicio idee de ce sa ii atarn de gat. Cercei? Nuuu! Bratara? Nuu. Si i-am prins in piept o brosa mare si colorata, pe care am parfumat-o si de care a fost tare incantat. 

Aveam emotii: daca nu sta? Daca vrea sa stau pe hol? Ei, asta e, am net, pot lucra un pic de acolo, numai ca a fost asa de incantat ca el ramane si ca are brosa purtatoare de noroc incat am profitat, ne-am pupat, i-am promis ca ma duc sa ii cumpar iaurtul ala dorit de dimineata si ca vin repede sa il iau. 

Si m-am tinut de promisiune: in 2 ore cat l-am lasat am facut ceva cumparaturi, am si ajuns acasa sa lucrez ceva iar la 12 nu mai aveam stare. M-am dus sa il iau fara sa ma sune nimeni de la gradinita, eram emotionata, ma si gandeam cat e el de fain sa stea atata timp fara sa ma sune? 

Ma astepta pe scaunel, cu lucrarea zilei in fata, un exercitiu despre asemanari si deosebiri, mandru si fericit ca am venit repede.

Nici n-am apucat sa il schimb ca imi si povesteste:

- Am batut o fetita! Si am si tipat la ea

- De ce? Erai suparat pe mine?

- Nuu, nu voiam sa vorbesc cu ea si eram trist ca m-ai lasat aici.

- Ok, te inteleg, dar ai vazut ca am venit sa te iau. (Zic, halt, urmeaza sigur o crizaaaaa, sa ma pregatesc)

Si chiar asa, dupa ce a iesit din gradinita, incepe sa loveasca cu piciorul, sa vorbeasca tare si nervos, sa tipe la trecatori si sa izbucneasca ca vrea sa se arunce in balti. Eu, in timpul asta, il ascult si il las sa se descarce, presimteam ca va urma ceva de genul asa. Il las in cateva balti mici, dar in cele mari il opresc, incepe sa plangaaaa de mama focului, il intreb daca e inca suparat ca l-am lasat la gradinita, el nu si nu, ca vrea in balti, pana cand, fix in usa apartamentului imi zice, stergandu-si lacrimile ca nu mai vrea maine la gradinita, eu sa nu il mai las acolo si sa stam acasa. 

Dupa care ii trece. Dupa care imi zic cat de bine merge comunicarea nonviolenta cand ai nervi tari si esti pregatit pentru asta, si cat de nepregatiti sunt copiii pentru social. 

Habar nu am cat si cum va rezista la gradinita, incerc sa il las cat vrea sa stea si pana nu mai are deloc chef, am cele mai mici asteptari de data asta si sunt mult mai pregatita sa am rabdare si sa il ascult. Si zic in continuare ca baietii vor in social mult mai tarziu decat fetele si in niste conditii mult mai sensibile si cu mai multa rabdare.

Va continua...

A doua prima zi de gradinita (telegrafic)

L-am dus la gradinita din nou. Stop. A stat jumate de ora fara mine. Stop. M-a vazut si a zis ca i se face dor brusc de casa. Stop. Eu am zis ca plec. Stop. El nu si nu. Stop. Eu am plecat pe furis cand a trecut pe langa mine si nu m-a vazut. Stop. Sunt o vaca. Stop. Dar sta deja de o ora fara mine. Stop. Cred ca e ok. Stop. Nu m-a sunat inca nimeni de la gradi. Stop. Sa ma duc sa il vad sau nu? Stop. Bine ca stam aprope de gradinita. Stop. Altfel, moream de inima si vintre. Stop. Gata. Stop. Copilul e la gradi. Stop. Revenim maine cu impresii. Stop

Luca povesteste

Povestile lui Luca sunt din ce in ce mai descriptive, rememorative si pline de haz, cu fiecare saptamana ce trece. Simt ca suntem la un hotar important, hotarul de 3 ani, si se vede din ce in ce, chiar si de cei dinafara familiei. Se transforma, e baietel care vorbeste, vorbeste, vorbeste, de ne mai si innebuneste, si mereu are cate o poveste moralizatoare. Ah, ne si zicem sa tacem, ce are el de zis e mereu mai important, desi noi nu prea apucam sa mai si vorbim:).
Are povesti cu prietenii mei cu superputeri, povesti despre cand era el mic si mama mea era solistul de la Metallica si tatal meu era solistul de la Subcarpati, povesti cu el cu cat eram de dulce si iepuras ca bebelus si in toate sunt rezolvate problemele lui existentiale, frici, frustrari, bucurii.

Povestea constanta incepe asa:
Cand eram eu mic, si stateam la Pietrosita...(locul de nastere si copilarie al lui Dedi, desigur). Mai toate se termina in nota tragica, cam tot timpul: am murit, tipam, plangeam, alergam, fugeam. Povesti cu final fericit are doar cand are zile zen, cand isi face plansul si scoate din el ce il macina. In ultimele saptamani, zile cu plans, crize, istericale sau neajunsuri sunt cam multe, ori se leaga de acest hotar al celor 3 ani, ori de faptul ca e din ce in ce mai independent- face pipi singur, isi ia scaunul si se muta prin casa sa isi ia apa, sa se descurce singur cu ce are de trebaluit, ori se leaga de cat e de sociabil si cat de mult cere si are chef de joaca cu alti copii (nu cu toti, desigur). Schimbari, schimbari, schimbari, si le simtit si noi, sunte cam cu creierii vraiste si noi adultii. Speram sa iesim din iarna triumfatori:).
Ah, si incercam sa il dam la gradinita din 10 februarie, alt hotar:).

Luca si Smaranda, credit foto: Constantin Opris, tatal Smarandei

Luca si Smaranda, partea 2, credit foto: Dedi, tatal lui Luca :)