Câteva raze frivole se rÄsturnau peste nÄmeČii murdari de zÄpadÄ ce erau strânČi ĂŽn grÄmezi ĂŽndesate pe marginea strÄzii. Frigul de afarÄ nu putea fi compensat nici mÄcat cu o ciocolatÄ fierbinte. Aerul cald ce ĂŽi ieČea treptat din gurÄ, sau pe nas, aburii parbrizul maČinii ĂŽn aČa fel ĂŽncât nu mai reuČii sÄ vadÄ nimic.
– Alo? spuse ea punând telefonul la ureche.
– Ema?
– Nu porneČte.
– Iar? Vin chiar acum.
ĂČi sprijini capul de spÄtarul Volvoului din â94 Či aČteptÄ ca el sÄ aparÄ. Ăn jurul ei se auzea doar un zumzet ĂŽnfundat, care venea de departe, al maČinilor de pe strada principalÄ. Din când ĂŽn când câte o alarmÄ a ambulanČei sau vreun claxon nebun.
– Ce fac azi? se ĂŽntrebÄ ea cu o voce ČoptitÄ.
O atingere de ghiaČÄ o fÄcu sÄ-Či deschidÄ ochii brusc. Nu era nimic ĂŽn jurul ei, Mattew nu venise ĂŽncÄ. Pe obrazul drept simČea ĂŽncÄ o patÄ rece. Privind ĂŽn oglinda din stânga ei reuČi sÄ distingÄ o patÄ uČor verzuie. ĂČi puse mâna pe obraz, trasând cu degetul arÄtÄtor o dungÄ uČoarÄ, apoi ĂŽl privi. Era un fel de zÄpadÄ strÄvezie, dar pÄrea mult mai rece. Pentru o clipÄ ghiaČa pÄru sÄ o strÄpungÄ asemeni acelor, dar durerea nici nu apucÄ sÄ strângÄ din ochi cÄ dispÄru.
O bÄtaie puternicÄ ĂŽn geam o trezi din reverie. Deschise portiera din dreapta Či bÄiatul se strecurÄ ĂŽn maČinÄ zgribulit.
– E oribil afarÄ, dar aici e Či mai rÄu. Nici ĂŽncÄlzirea nu mai merge?
Ea clÄtinÄ din cap.
– Ema? Ce naiba? ĂŽntrebÄ el privind-o cu ochii mari.
Ea ĂŽČi privi mâna, care ĂŽncepuse sÄ o furnice de parcÄ ar fi stat ore ĂŽntr-o poziČie incomodÄ.
– Sânge!
– Ce ai fÄcut aici? EČti plinÄ de sânge!
– Nimic...Čopti ea aproape leČinatÄ la vedea lichidului roČu.
E doar sânge, doar puČin sânge. Ema continuÄ sÄ-Či repete ĂŽn minte cÄ era doar sânge.
– Imposibil, urlÄ Matthew.
Ea-Či aČinti privirea asupra lui.
– Nu e nici-o ranÄ...explicÄ el.
Evident cÄ nu e nici-o ranÄ, ĂŽn primul rând, nu m-am tÄiat, realizÄ ea. Pentru un moment se simČi puternicÄ, apoi ĂŽČi aduse aminte de zÄpadÄ. Sau soluČie, sau orice ar fi fost acea ciudÄČenie verde, care, totuČi, de unde apÄruse?
– Mai bine am ieČi de aici, spuse ea ĂŽn timp ce deja deschisese portiera din dreptul ei. Cu o rapiditate uimitoare ajunge ĂŽn partea lui Či-l trase afarÄ. Inima ĂŽncepuse sÄ-i batÄ tare.
El se ridicÄ mecanic, iar ea ĂŽl trase repede la o distanČÄ considerabilÄ de maČinÄ.
– PriveČte.
Ea ĂŽi fÄcu semn sÄ se uite ĂŽn maČinÄ, iar el vÄzu ĂŽn parbriz reflexia deformatÄ a unei persoane. Apoi maČina explodÄ.
Ei rÄmaserÄ ĂŽn tÄcere câteva secunde, apoi el ĂŽncepu sÄ râdÄ. Ema ĂŽl privi cu stupoare.
– Ai ĂŽnnebunit?
– E un vis, nu? râse el sarcastic.
– Nu.
Apoi fugi. Fugi de parcÄ ar fi fost foc ĂŽn spatele ei, ĂŽČi strânse ochii ĂŽntr-o linie micÄ Či pumnii Či alergÄ cât de repede putu. Trecu pe lângÄ dar nu schiČÄ nici-un gest. Tot corpul ĂŽi era ĂŽncordat ĂŽn fuga pentru supravieČuire. Čtia cÄ cÄ dacÄ se va opri va exploda chiar ea. Avea ĂŽn minte fiecare pÄrticicÄ a corpului ei ĂŽmprÄČtiatÄ ĂŽn aerul de iarnÄ. Vedea sânge, Či carne, Či oase, toate aruncate exact ca resturile maČinii vechi pe care o condusese.
O izbiturÄ mentalÄ o fÄcu sÄ ezite un pas Či-Či simČi tot corpul umplându-se de furnicÄturi. Carnea pÄrea sÄ se miČte sub piele.
Vru sÄ Čipe dar Čtia cÄ irosise Či aČa destulÄ energie.
Moarte. Moarte. Moarte. ConČtiinČa, sau o altÄ creaturÄ scrijelitÄ ĂŽn interiorul ei, Čipa fÄrÄ ĂŽncetare.
Či se opri. Timpul nu fu ecesar pentru a delimita moartea. Pentru cÄ resturile ei deja zÄceau pe asfaltul ĂŽmbibat ĂŽn mocirlÄ.