ETYMOLOGY OF THE WORD BÎLBÎÍ
bîlbîí (bî́lbîi, bîlbîít), vb. – A bîlbîi, a gîngăvi, a bălmăji. Creație expresivă, de același tip ca
bîjbîi; cf. gr. βαμβάνω,
lat. balbus, bilbire, it. balbettare, fr. balbutier, babiller, sp. balbucir, bable, alb. bëlbërë, bg. blboljam, sb. blebetati, slov.
bablejati, engl. babble, etc. (Pușcariu,
ZRPh., XXXVII, 103; REW 898; Philippide, II, 632; Berneker 117). –
Der. bîlbîială, s. m. (poreclă a bîlbîiților);
bîlbîitor, adj. (bîlbîit);
bîlbîitură, s. f. (bîlbîială).
10 ROMANIAN BOOKS RELATING TO «BÎLBÎÍ»
Discover the use of
bîlbîí in the following bibliographical selection. Books relating to
bîlbîí and brief extracts from same to provide context of its use in Romanian literature.
1
Teatru: Ultima cursä. Autobiografie. Jocul vieẗii s̈i al ... - Pagina 244
Prefer să mă bîlbîi, decît să fac fraze frumoase. E mai onest. îmi bîlbîi neputinţa. Mă simt mai cinstit şi mai curat trăind în urangutan, decît simulînd credinţa în mitul dezumflat al omului. Şi, în loc să sculptez „Zburători" şi „Primăveri", eu vreau să ...
2
Satira în literatura română: Studiu și antologie - Volumul 2 - Pagina 400
Imi bîlbîi neputinţa. Mă simt mai cinstit şi mai curat trăind în urangutan, decît simulînd credinţa în mitul dezumflat al omului. Şi, în loc să sculptez „Zburători" şi „Primăveri", eu vreau să mă bîlbîi, să mă bîlbîi, să mă bîlbîi (Iese.) MANOLE (singur ...
3
Teatrul de inspira?tie contemporană - Pagina 281
Şi în loc să sculptez „Zburători" şi „Primăveri", eu vreau să mă bîlbîi, să mă bîlbîi, să mă bîlbîi ! (Iese.) MANOLE (singur, s-a prăbuşit într-un fotoliu, cu schiţele risipite lingă el. După o clipă se apleacă cu greu şi începe să le strîngă. Şi le aşază ...
4
Dicționar universal al limbii române - Volumul 2 - Pagina 148
bojbăi). [ Onomat.]. bîjbîiâîă, bîjbîieli f. faptul de a bţjbfi; bijbîire. lBîjbîl+-eală]. bijbîire, bîjbîiri f. bîjbîială. [ V. bţjbfi ]. bîjbîft n. bijbîire; pe bîjbîi te. pe dibuite, bîjbî- ind. [V. bljbîi]. bîjbîitură, bîjbîituri f. (rar) bîjbîială. [ Bîjbîi * -tură ]. bîlbîi, btibîi vb. (refl.
Lazǎr Şǎineanu, Alexandru Dobrescu, 1995
prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefigurare, s. f. (actiunea de a prefigura). 3358 fîicav (-va), adj. - Bîlbîit, gîiigav. SI. flikavù (DAR). - Der. fiicävi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv. 3359 fil (-1Î), s. m. - Elefant. - Var. pil. Mr. fil. Te.
Alexandru Ciorănescu, 2001
6
Poezie românǎ contemporanǎ - Volumul 1 - Pagina 439
N-aş avea nimic împotrivă să mă bîlbîi da să roşesc da/ mai ales acum că e iarnă şi din criză de foc/ am ajuns să dorm în acelaşi pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu" (Poate că vorbind prea de timpuriu ...
7
Dicţionar român-sîrbocroat: - Pagina 37
ilbii 37 bilbii v. i. r. t. (za)muc(kiv)ati, splesti se bilbiiala s.f. (za)muc(kiv)anje bilbiit, — a a. mucav, koji zamuckuje bilci s. n. vašar, panađur bintul v. i. besneti, (opustošiti birfeala 5. /. ogovaranje, opanj- kavanje birfi v. t. r. ogovarati, ...
Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi.
9
Romanul unei zile mari - Pagina 193
Ce făceai ? bîlbîi acela ca o scuză, aveam impresia că nu te pricepi... — Mă pricep eu !... Mă pricep prea bine la ce trebuie, n-aveţi grijă. Maistrul arăta cu totul altfel ; nu mai părea nici mofluz, nici papă-1apte, ci, dimpotrivă, privirile lui, gestul lui ...
10
Semiotica lingvistică - Pagina 185
Interesant este că în derivate apar elemente de bază nefolosite izolat (bîlbîi, gîlgîi) ; numărul unor astfel de formaţii este foarte mare şi el face ca grupul cuvintelor evocatoare prin semnificant să sporească considerabil (cf. pentru latină Al. Graur ...
