Sari la conținut

Claudia Millian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Claudia Millian
Claudia Millian
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Căsătorită cuIon Minulescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
scriitoare
publicistă
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână[2] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale

Claudia Millian (n. 21 februarie 1887, București – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română, autoare de teatru și publicistică, membră a avangardei artistice românești.

Părinții săi sunt Ion Millian (de origine greacă), inginer petrolist și Maria Negolescu, fiica unui învățător din Câmpulung Muscel.[3] A absolvit liceul la Ploiești, unde a și debutat cu versuri în ziarul "Ploieștii", continuând cu alte apariții în "Voința Prahovei", "Lumina", "Biruința". În capitală a urmat apoi Școala de Belle-Arte (1906-1911) și Conservatorul de Artă Dramatică[4](clasa Lucia Sturdza-Bulandra), extinzându-și colaborările la "Viața", "Falanga", "Flacăra", "Viitorul", folosind uneori și pseudonimul Claudia Cridim, împrumutat de la primul ei soț, poetul Christea N. Dumitrescu.[5]

După divorțul de publicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim, se recăsătorește, în 1914, cu poetul simbolist Ion Minulescu[6]și debutează pe scena Teatrului Național din București cu piesa Masca.[7] A fost profesoară de desen și istoria artelor în București (1918-1940), apoi directoare la Școala de Sericicultură, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică. A debutat în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906) și editorial, în 1914, cu volumul Garoafe roșii. Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru care au avut reprezentațiipe scenele teatrelor din București în perioada interbelică.[8] Este înmormântată alături de soțul său la Cimitirul Bellu.

Volume publicate

[modificare | modificare sursă]
  • 1914 - Debutează în volum cu Garoafe roșii - versuri
  • 1922 - Cântări pentru pasărea albastră - versuri
  • 1936 - Întregire - volum de versuri la Cartea Românească

Memorialistică

[modificare | modificare sursă]
  • 1968 - Triptic memorial - volum memorialistic, publicat postum
  • 1973 - Cartea mea de aduceri aminte
  • După paravan
  • Rozina
  • Fericirea mea
  • Vreau să trăiesc
  • Șapte gâște potcovite
  • Veronica Micle (singura piesă reprezentată pe scenă)
  • Ana Ipătescu
  • Dinozaurii.
  • La Rochefoucauld - Filosofia vieții, București, 1909
  • Serghei Grigoriev - Alexandr Suvorov, București, 1953 (în colaborare)
  • C. D. Ușinschi - Animale domestice, păsări și fiare, București

Premii, distincții și decorații

[modificare | modificare sursă]
  • „Palmes académiques” - pentru merite în promovarea relațiilor culturale româno-franceze[4]
  1. „Claudia Milliian”. . p. 2. Wikidata Q12728864. Accesat în .
  2. „Claudia Millian”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  3. Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 300.
  4. 1 2 Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 2: M-Z. Pitești: Paralela 45. p. 112.
  5. Dicționarul general al literaturii române. vol.4, L/O. Univers enciclopedic. . p. 370. ISBN 973-637-070-4.
  6. Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 379.
  7. Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Dicționarul personalităților feminine din România. Meronia. p. 162.
  8. Golopenția, Sanda (). „Claudia Millian”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 2: L-Z. New York and London: Garland Publishing Inc. p. 840.
  • Popa, Marian (), Dicționar de literatură română contemporană, București: Editura Albatros 
  • Liviu Rebreanu - Opere, XII-XIII
  • Ion C. Bacalbașa - Masca

Legături externe

[modificare | modificare sursă]