Claudia Millian
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Claudia Millian | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | |
| Decedată | (74 de ani)[1] |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Căsătorită cu | Ion Minulescu |
| Cetățenie | |
| Ocupație | poetă scriitoare publicistă dramaturgă |
| Limbi vorbite | română[2] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale |
| Modifică date / text | |
Claudia Millian (n. 21 februarie 1887, București – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română, autoare de teatru și publicistică, membră a avangardei artistice românești.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Părinții săi sunt Ion Millian (de origine greacă), inginer petrolist și Maria Negolescu, fiica unui învățător din Câmpulung Muscel.[3] A absolvit liceul la Ploiești, unde a și debutat cu versuri în ziarul "Ploieștii", continuând cu alte apariții în "Voința Prahovei", "Lumina", "Biruința". În capitală a urmat apoi Școala de Belle-Arte (1906-1911) și Conservatorul de Artă Dramatică[4](clasa Lucia Sturdza-Bulandra), extinzându-și colaborările la "Viața", "Falanga", "Flacăra", "Viitorul", folosind uneori și pseudonimul Claudia Cridim, împrumutat de la primul ei soț, poetul Christea N. Dumitrescu.[5]
După divorțul de publicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim, se recăsătorește, în 1914, cu poetul simbolist Ion Minulescu[6]și debutează pe scena Teatrului Național din București cu piesa Masca.[7] A fost profesoară de desen și istoria artelor în București (1918-1940), apoi directoare la Școala de Sericicultură, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică. A debutat în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906) și editorial, în 1914, cu volumul Garoafe roșii. Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru care au avut reprezentațiipe scenele teatrelor din București în perioada interbelică.[8] Este înmormântată alături de soțul său la Cimitirul Bellu.
Volume publicate
[modificare | modificare sursă]Poezie
[modificare | modificare sursă]Memorialistică
[modificare | modificare sursă]Dramaturgie
[modificare | modificare sursă]- După paravan
- Rozina
- Fericirea mea
- Vreau să trăiesc
- Șapte gâște potcovite
- Veronica Micle (singura piesă reprezentată pe scenă)
- Ana Ipătescu
- Dinozaurii.
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- La Rochefoucauld - Filosofia vieții, București, 1909
- Serghei Grigoriev - Alexandr Suvorov, București, 1953 (în colaborare)
- C. D. Ușinschi - Animale domestice, păsări și fiare, București
Premii, distincții și decorații
[modificare | modificare sursă]- „Palmes académiques” - pentru merite în promovarea relațiilor culturale româno-franceze[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Claudia Milliian”. . p. 2. Wikidata Q12728864. Accesat în .
- ↑ „Claudia Millian”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 300.
- 1 2 Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 2: M-Z. Pitești: Paralela 45. p. 112.
- ↑ Dicționarul general al literaturii române. vol.4, L/O. Univers enciclopedic. . p. 370. ISBN 973-637-070-4.
- ↑ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 379.
- ↑ Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Dicționarul personalităților feminine din România. Meronia. p. 162.
- ↑ Golopenția, Sanda (). „Claudia Millian”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 2: L-Z. New York and London: Garland Publishing Inc. p. 840.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Popa, Marian (), Dicționar de literatură română contemporană, București: Editura Albatros
- Liviu Rebreanu - Opere, XII-XIII
- Ion C. Bacalbașa - Masca