Suflet visator

Port șosete de lână făcute de bunică-mea si citesc "Păpușile" Cristinei. M-am gândit mult la moartea bunicii pe parcursul citirii cărții. Si la moarte, în general. Dar și la viață. Cel mai mult la viață. La momentele în care puteam să risc, dar am preferat să stau cuminte. La momentele în care puteam să trăiesc cu adevărat, dar am ales doar să supraviețuiesc. La momentele în care puteam să fiu mai mult Luna. Dar am ales să fiu Dora. Dora ei, din "Păpușile", Dora mea, din " Ma sinucid mâine " . Dora cea care se gândește la consecințe poate prea mult. Seamănă mult acestea, cu toate că prima fuge de moarte, pe când a doua aleargă înspre ea. Unde sunt eu? Care e drumul meu?

Știți anunțurile alea care par a fi pentru un loc de munca part time, iar cand le deschizi, ti se îndrugă verzi și uscate despre Avon și Oriflame? Vă enervează? Ce credeți? Și pe noi! Așa că nu vă vindem roșii și cartofi la suprapreț, nu vindem nisip  arabilor și gheață eschimoșilor. Avon este un fel de job. Și este oarecum part time. Nu e un job din care să iti  poți plăti chiria și să îți crești copiii. Daca ai piață de desfacere, poți câștiga bănuți frumușei. Dacă nu ai piață, nu știi ce, cui și cum sa vinzi, Avon te învăța, alaturi de liderul care (chiar) îți stă la dispoziție pentru orice problemă.                 Nu îndrugăm verzi si uscate, spunem pe bune, din experienta noastră ca reprezentante Avon. Mai jos găsești beneficiile pe care le vei avea daca te înscrii ca reprezentant:    Primii 4 pasi in Avon sunt cei mai importanti!                     Spr...

Deși suntem frumoși si buni ,  Iubirea noastră-i un blestem,  Se-nfruntă-n cer zeii străbuni ,  O zi de liniște n - avem ! Să pleci desculță, mândro-n Cer S-ajungi la zeii răi și cruzi ,  Nu vezi speranțele cum pier? Nu vezi iubito și n-auzi ... Să strigi, iubito, să te-aud  Că lumea noastră-i în dureri    Căci sub destinul rău și crud ,  N-avem speranțe de-nvieri . Iubire , lacrimă de stea,  Nu simți speranțele cum pier  Cum scade viața mea și-a ta ?  Se-nfruntă zeii noștri-n Cer. N-avem nici vreme să iubim  Nu vezi speranțele cum pier? Cum înserăm și asfințim ? Ne-om întâlni , iubito -n Cer ...

In urma cu cativa ani, mai exact prin 2009-2010, cand eram innebunita dupa The Vampire Diaries, am lipit de usa sifonierului, pe interior, un poster cu Paul Wesley. Nu am fost niciodata team Stefan, dar daca tot il aveam... Intre timp, multe s-au schimbat, am facut schimb de sifonier cu mama, cel cu posterul a ramas la ea. De ceva timp ruleaza TVD si la tv, iar mama  il urmareste. Si imi zice de curand: "In sfarsit, am aflat si eu cine e ala de pe usa de la sifonier, ca de cand voiam sa te intreb si tot uitam." =)))=))))=))))

Cine esti, ce destin te-a adus in viata mea De ce plang si astept sa ma auda cineva Oare pot sa te astept pana ajung la infinit?  Numar clipele si pare ca de 10 000 ori te-am regasit...  Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

M: Lasa fata, ce ce e al tau e pus deoparte. Eu: E pe dracu'. Daca nu lupti pentru ce iti doresti, te trezesti ca se va insura maine. Zic.

 

Eu si E. mancam o ciocolata dubioasa. Si cum nu suntem sigure ca vom prinde ziua de maine, vrem sa scriem un scurt epitaf, just in case. Ramona: Vreau sa transmit familiei ca o iubesc (in cea mai mare parte a timpului), vreau sa ii donez laptopul lui E., in cazul in care va supravietui, ii voi dona toate cartile lui Miku, cremele si fardurile lui M. si rafturile din camera lui S. Si sper ca in memoria mea, cineva sa publice una dintre cartile scrise de mine. E: Ea a zis ca nu transmite ninic familiei, pentru ca au mancat toti din ciocolata si se vor intalni in Rai, iar in rest, e prea euforica pentru ca va primi laptopul de la mine ca sa mai transmita ceva cuiva.

...Si pun pariu ca ti-ai dorit candva Ceva ce n-ai putut avea Si te intrebai cum oare Doar altii pot sa zboare S-ajunga eï la steaua ta. 

Au trecut sansele pe langa mine, una dupa alta. Zeci, poate sute. S-au dus. Acum e prea tarziu. Nu pot sa mai fac nimic, si nici nu vreau. M-am schimbat atat de mult, si totusi dintr-un punct de vedere am ramas aceeasi pe care ai cunoscut-o in urma cu 10-12 ani si care se temea sa iti marturiseasca.... Sper ca ai luat decizia corecta, pentru ca eu nu voi mai fi acolo... Eram un copil, nici nu stiam sa ma sterg calumea la cur, cand mi-am facut promisiunea ca nu voi fi genul ala de femeie. Asa ca m-ai pierdut. Au mai ramas in urma amintirile, cantecele, vocea ta...si un dans. Ti-l mai amintesti? Sper ca nu. Sincer, sper ca nu. Nu ar fi drept. Va doresc sa fiti fericiti. Sincer, din toata inima.

Multi nu inteleg de ce ne atasam de lucruri, dar majoritatea oamenilor, chiar daca nu recunosc, nutresc sentimente fata de obiecte si locuri. De faptm, noi nu iubim atat obiectele, cat amintirea a ceea ce semnifica ele. Nu nutresc vreun un fel de sentiment pentru termometrul de camera de la bunica-mea, dar imi place, intr-un fel masochist poate, sa imi amintesc de ea, de mancarurile pe care i le duceam sa le guste, de lucrurile pe care le-am invatat de la ea si de milioanele de momente in care m-a enervat. Daca dorm cu o jucarie de-a lu' nepota'miu langa mine, nu inseamna ca am o brusca pasiune pentru reptile, dragoni si masinute, ci ca imi e dor de momentele in care dormea cu mine. Locurile si obiectele sunt ancorele de care ne agatam pentru a ne aminti momente. Nu neaparat momente frumoase, dar momente care conteaza. Ma uit in jur: sertare goale, milioane de cutii cu dosare, aparatura si alte chestii.Visele si munca a mai multi oameni au incaput in cateva cutii. Am inva...

Am citit mai multe articole care au aparut ca reactie la provocarea de pe facebook cu 10 carti care te-au marcat. Bineinteles ca m-am ofuscat cand toti cei care au facut provocarea au fost acuzati de aroganta. Am inteles ideea: niste idioti analfabeti au preluat provocarea, au dat un search rapid ca sa afle "ce carti te fac destept" si au alcatuit lista de 10 carti preferate, pac, share pe facebook. Dar, dragi bloggeri jurnalisti si ce mai sunteti, care ati observat aroganta si impertinenta noastra de a posta carti pe facebook, nu vedeti copacii din cauza padurii. Provocarea asta nu e cu nimic diferita de "top 10: cele mai frumoase vedete", "top10: cele mai frumoase filme", etc. E ca si cum X face un top cu cele mai bune 10 prajituri pe care le-a mancat, eu vad topul, zic "ba, yo n-am mancat niciodata Cremsnit, ia sa imi iau, sa vad de ce zice asta ca e asa bun" apoi il trag de maneca si pe Z, sa zica si el ce prajituri ii plac. Provocare...

#Noaptea iubirilor interzise. Iar sunt drama queen. :)) Imi amintesc de o discutie purtata cu M.: Ea: Nu inteleg de ce ti-e frica. Eu: Dar nu mi-e frica, e...complicat. Ea: Ba da, ti-e frica. Eu: Mda, bine, poate ai dreptate. Pana la urma, singura iubire interzisa e aia pe care ti-o interzici tu. #Am avut o revelatie: Nu trebuie sa "fac frumos" pentru nimeni.Nu te plac, nu sunt obligata sa te bag in seama. End of story. Pam-pam! Si nu, nu sunt o fetita razgaiata, sunt o persoana care isi apara integritatea psihica si tine la starea ei de bine. Pai, de ce sa ma enervez, cand pot sa nu ma enervez? #3 luni si 5 zile. Se pare ca atat dureaza sa uiti o prietenie de 10 ani. Sau cel putin, in conditiile date. Tot raul spre bine! #Doamne, cata dreptate avea S. cand spunea: "Daca e un secret, de ce as vrea sa il aflu?". Ce sa fac eu cu un secret pe care nu ar trebui sa il stiu, nu as avea de unde sa il aflu si nu am cui sa il spun? Uite, astea sunt momentele in ...

...de biroul asta prea negru, de zgomotul infernal de pe Magheru, de noptile dormite iepureste, de colege...nu, mint, de o singura colega imi va fi dor si sigur cu ea voi tine legatura. Nici de telefonul care suna de cinci ori pe noapte nu imi va fi dor. Dar totusi a fost ca o a doua casa pentru mine. Si in ciuda tuturor rahaturilor care s-au intamplat, imi va fi tare dor...

Pentru unii, toamna inseamna inceperea scolii, altii se gandesc cu melancolie la zilele calde si cu teama la zilele reci. Pentru fiecare, toamna e altceva. Pentru mine, toamna inseamna ceai cald, paturi groase si SuperBlog. Asa ca nu aveam cum sa lipsesc de la SuperBlog2014.

Nu e vorba de un miros, ci de o sinestezie. Cand m-am trezit, lumina din camera era rosiatica, filtrata de draperii. Era culoarea aia pe care o au frunzele de stejar cazute toamna si imediat gandul mi-a zburat la faptul ca astazi este ultima zi de vara. Nu sunt deprimata ca vine toamna. Nici trista, nici melancolica. Doar resemnata. E un fapt, e un nou ciclu. Te rog, draga toamna, adu-ne vremuri mai bune. Nu calde, dar mai bune! Si nu stiu de ce, dar imi tot vine in minte poezia asta: Chip de cireasa muscata de un elf  zburând tot timpul într-un alt  miraj visat.  ...Sandà pe care mi-o-ncalta un zeu  în salt pe inorogul vel înalt  si insauat.  Si voi veni sa ma prostern  mai mult ranit si mult  învins,  Când ai sa bati pe un cadran etern  un nor mai alb si mult mai mult  care a nins.  Nichita Stanescu - Cavaler Al Florii De Cires

Daca sunteti masochisti (sau nu) si vreti sa plangeti pana aproape de lesin, am eu o solutie: Cititi povestea asta: http://www.tickld.com/x/tankthedog Apoi continuati cu asta: http://www.buzzfeed.com/alanwhite/this-story-of-a-dogs-last-day-on-earth-is-beautiful-and-hear#h52hyd Daca asta nu va atinge sufletul si nu il sfarama in mii de bucatele, cel mai probabil nu aveti unul.

citatul zilei: nu sunteti platiti ca sa ganditi! semnat: acelasi manager

Ceva mai devreme mi-am actualizat profilul de goodreads si am zis sa incarc si niste poze. Cum nu puteam pune toate cele cateva sute de pe facebook si nici nu aveam nervi sa fac asta, am ales cateva (cateva mai multe) poze apoi am realizat cat de bine ma descriu acele imagini, cat de bine surprind ele parti ale personalitatii mele. Asa ca m-am gandit sa lansez o provocare! Ce trebuie sa faci? Sa alegi 10-20 de fotografii care crezi ca te descriu si sa le postez pe blog, apoi sa nominalizezi una sau mai multe persoane. Pot fi fotografii personale, peisaje, fotografii luate de pe google, care exprima o stare, citate sau orice va mai trece voua prin cap. Dar sa fie fotografii care au legatura cu voi, care va descriu cumva. Ca sa intelegeti mai bine, le voi posta pe cele pe care le-am ales eu: Leapsa merge la Jenna si Miku si la oricine vrea sa o faca. Nu uitati sa imi lasati si mie un link in comentariu, sa vad cum ...

"Doar nu sunt nebun, sa citesc o carte pe saptamana, e prea mult." Un manager

Nu ma intereseaza ce ai de spus, nici ce scrii. Nu ma interesezi tu ca om, ca barbat nici atat, pentru ca tu nu esti barbat, tu esti un baietel cacacios si penibil. Nu, n-am auzit de tine pana sa ma bagi cu nesimtire in seama, pentru ca nu esti nici pe sfert atat de celebru pe cat te crezi, nici nu esti atat de inteligent pe cat ai impresia. Degeaba te umfli in pene, ca la finalul zilei, tot nu esti cocos. Esti o gluma, baiete! Si singurul motiv pentru care nu iti spun toate astea e ca mi-a mai ramas inca putin bun-simt si in plus, imi e mila de tine. Dar mai intinde coarda cu un centimetru, si vei fi adus brutal cu picioarele pe pamant!

de cateva zile m-am lasat de fumat. mama zice ca de fapt nu m-am lasat de fumat, ca fumez tigara electronica. rahat de taur. sa ii dai unui fumator inrait o tigara electronica e ca si cum i-ai da unui alcoolic o sticla cu apa plata si i-ai zice: ia de bea si prefa-te ca e wisky. pentru prima data cand m-am lasat, azi am iesit afara singura si cu bani la mine. am rezistat tentatiei de a ma opri la primul magazin sa imi iau tigari, dar mai era unul in statie. mi-am amintit cum povestea unchiul meu ca atunci cand s-a lasat de fumat era in statie, cu o pofta nebuna sa isi cumpere tigari, dar a avut noroc ca a venit autobuzul, s-a urcat in el si nu si-a mai cumparat. si eu eram ceva de genul: doamne, daca existi, te rog, sa vina autobuzul! nu a venit. si mi-am luat tigari. mai slabe decat fumam eu si aromate pe deasupra. intotdeauna am crezut ca fostii fumatori care spun ca ii deranjeaza fumul sunt extraordinar de ipocriti. sa vedeti: reactia mea cand mi-am aprins tigarea: phuu, ce gu...

Mi se pare nedrept sa imi vad de viata mea, sa fac lucruri obisnuite, chestii de zi cu zi. Mi se pare nedrept sa mananc o mancare buna, sa vad un film sau sa ma plimb in parc, stiind ca el nu va putea face acest lucru. As face ceva, orice, ceva care sa conteze. In schimb, ma plimb dintr-o camera in alta, fara sa imi gasesc locul. Si tot ce pot sa fac este sa ii pretuiesc mai mult pe cei dragi si sa le arat cat de mult ii iubesc, sa ma bucur de ei in fiecare zi, sa le spun cat de mult conteaza pentru mine si sa le spun astazi, pentru ca nimeni nu stie ce se va intampla maine.

Era tanar. Avea mai putin de 40 de ani. Avea sperante, visuri si o uriasa pofta de viata. Ii placea adrenalina si de asta isi luase motor. Avea motorul ala de cel putin 5 ani. M-am plimbat si eu cu el, mi s-a parut cel mai prudent sofer ever. S-a urcat pe motor si a pornit, avea numai o statie de mers si nu si-a mai luat casca. Probabil facuse asta de nenumarate ori. Dar aseara a fost ultimul drum cu motorul. A ajuns la spital, apoi la morga. Pentru unii e numai o stire. Pot schimba canalul sau se pot se uita atenti, gandindu-se ce idiot a fost ca nu a purtat casca. Dar pentru noi a fost o persoana. Si pare cu atat mai reala acum, ca nu mai e in viata. Cate planuri au ramas neduse la bun sfarsit? Cate sperante au murit odata cu el? Cate ganduri a avut si nu le-a stiut nimeni? Ieri faceam misto de brelocul de la masina lui. Astazi, inca nu pot sa cred ca a murit. Parca astept sa vina cineva si sa imi spuna "pacaleala de 1 aprilie" Parca astept sa ne vedem la terasa...sa i...

Ieri dimineata eram la Romana, asteptam la semafor, cand vad un birou de traduceri care avea ca logo "cine a descifrat hieroglifele?" si mi-am amintit de o povestioara din adolescenta mea. Aveam vreo 14 ani cred, sau poate 15, nu mai stiu exact. Eram cu vara'mea la tara si ne-am gandit ca ar fi foarte tare sa fumam si noi o tigare, doua. Zis si facut: ne cumparam un pachet, mergem sa ne plimbam pe la Arges, fumam. La intoarcere, intrebare: unde il ascundem, sa nu il gaseasca bunicile noastre? Aveam niste vecini a caror casa de vacanta era langa noi, dar nu o intretineau, curtea era plina de balarii cat gardul. Iar in spatele bucatariei noastre, era o gaura in gard. O descoperisem eu in lungile investigatii prin curte si gradina. Asa ca mergem agale, cu alura copilului care face o boacana, ne strecuram pana dupa bucatarie, trecem prin gaura din gard si ajungem la vecini, care aveau un garaj in curte. Gasim un spatiu in acoperisul garajului si plasam pachetul de tigari ...

Stii, iar am dormit in cort, in Vama, dar tu nu erai acolo. Si la folkisti canta tot G., si a cantat "Nebun de alb", dar tu nu erai acolo. Si am baut vodka pe plaja, am mancat o salata de vinete super buna la Rogojini si am dansat pe plaja la Stuf, dar tu nu erai acolo. Erau multe lampioane si luna lumina marea ca in romanele de dragoste si in filmele romance, dar tu nu erai acolo sa vezi. Am fost si la Expirat, dar nu mai era niciun foc la care sa ne incalzim, dar nu era nici frig si tu nu erai acolo. Si am inotat pana la geamandura, dar tu nu erai acolo sa strigi "nebuno, vino inapoi, ca te ineci!" Am mancat ciori perverse, dar nu erai acolo, sa te bucuri de ele si sa spui ca sunt cele mai bune clatite din lume. Am stat la plaja, am inotat, am ras, am dansat, am tipat, am cantat...fara tine. Si stii ce? Nu a fost atat de rau. Nu a fost perfect fara tine...dar ar putea fi.

Chiar zilele trecute ziceam ca imi doresc un caine de talie mare, sa ma apere el pe mine, nu sa il apar eu pe el, cum se intampla cu Happy. Dar iata ca am trecut printr-o situatie in care Happy mi-a fost de mare folos, daca nu era el, puteam sa ajung la stirile de la ora 5. Sa vedeti: imi tot zicea S. sa bag bocancii la masina de spalat, sa nu ma mai chinui sa ii spal manual, asa ca astazi asa am facut. Bag bocancii, pornesc masina si ma duc pe balcon sa strang hainele de pe sarma. Ceva mai tarziu, aud un fel de carait, venind dinspre baie, dar il ignor. Apoi il vad pe Happy privind cu mare atentie spre baie. Ba, zic, hai sa ma duc sa vad ce e acolo. Cand ajung la baie, catamai flacara. Luase foc triplu stecherul la care era conectata masina de spalat. Repede, trag toate sigurantele si opresc curentul, dupa care imi permit sa ma cac pe mine de frica. Daca n-ar fi fost Happy, nu ma duceam sa vad ce se intampla si focul ar fi putut sa se extinda, pe scurt, o beleam original. Asa, am ...

Nu stiu daca am mai postat poezia asta pe blog, dar am gasit-o din intamplare prin laptop, in timp ce cautam altceva, dar mi s-a parut funny si am zis sa v-o arat: E prea târziu sã te întreb de ce şi cum şi în ce fel. E prea târziu sã încerc mãcar sã ţip revoltatã: “ce pula mea e în capu’ tau?” Pãi dacã pula mea e în capul tãu mi-e destul de clar ce se întâmplã. S-a futut tot şi acum dai numai erori Please try again later. Dar nu, eu nu vreau sã mai încerc, am obosit. Mai du-te dracu’. The end.

Primul lucru pe care l-am vazut azi dimineata cand m-am trezit si am deschis ochii a fost acest botic frumos.  Asa ca i-am facut poza, apoi l-am pupat. Si am continuat sa il pup, pana cand s-a enervat si a plecat.:))) Dar s-a intors la mine. Mereu o face.

E 4:20 AM si eu ma plimb de nebuna prin casa, pentru ca ma doare maseaua. De fapt, nu maseaua. Maseaua a ramas pe masa la stomatolog, cand eu am plecat acasa. Ma doare locul unde a fost maseaua, si dintr-o data simt cu o exactitate impresionanta toate locurile din gingie in care m-a intepat ca sa imi faca anestezia. Dar e o durere din aia de ii vine sa vomit, sa urlu si sa ma dau cu capul de pereti, toate in acelasi timp. A fost o masea incaptanata, au fost necesare doua fiole de anestezic sa o amorteasca, motiv pentru care am avut anesteziata toata partea dreapra pana acum 30 de minute. Binecuvantata amorteala... Si chiar dusa, maseaua mea se incaptaneaza sa imi faca probleme. Nu stiu de ce am simtit nevoia sa va impartasesc toate astea, probabil ca sa am o activitate pana isi face efectul ibuprofenul. Si stiti care e partea cea mai proasta din toata povestea asta? Nu maseaua, nu intepaturile, nu durerea, ci faptul ca eu in doua ore trebuie sa ma trezesc sa ma duc la munca. Cred ...

"Fericirea poate fi gasita si in cele mai intunecate timpuri, daca unul din noi isi aminteste sa aprinda lumina."(J.K.Rowling) Asta mi-a venit in minte putin mai devreme, dupa ce am inchis telefonul. Poate e putin patetic si putin cliseic, dar pot sa jur ca atunci cand o usa a fericirii se inchide, se deschide o fereastra. Asa a fost intotdeauna. Cand obosesc sa ma mai lupt cu intunericul, vine cineva cu o lanterna. Sau cu o bricheta. Sau macar cu un led. Face un strop de lumina, si de la acel strop, eu singura, aprind lumea. O sa va zic weekendul viitor de ce sunt atat de fericita. Daca uit, sa ma trageti de ureche, pentru a-mi reaminti.

Eu: oricum ai da-o, dintele meu se vede ca pula! S: si o sa se vada ca pula, pana o sa ti-l faca pizda!