Cutie toracică

Pagina „Torace” trimite aici. Pentru termenul zoologic vedeți Torace (nevertebrate).

Detalii
Cutie toracică
Cutia toracică. (Sursa: Anatomia corpului uman a lui Gray, ed. a 20-a. 1918.)
Protecție pe cutia toracică a inimii, plămânilor și diafragmei. Zonele umbrite indică întinderea cavităților pleurale care nu au umplut plămânii.
Latină	cavea thoracis
Parte din	schelet axial piept[*]
Resurse externe
TA	A02.3.04.001
FMA	7480
Terminologie anatomică

Cutia toracică (în latină thorax), sau coșul pieptului, este o structură a scheletului uman, prezentă și la majoritatea vertebratelor superioare, alcătuită din stern, 12 perechi de coaste și segmentul toracal al coloanei vertebrale (T1-T12). Adăpostește organele interne ale sistemului respirator și circulator în spațiul interior al cavității toracice, prin care și esofagul traversează.

Este separat de regiunea abdominală prin mușchiul respirator de diafragmă, și de cap prin începutul segmentelor cervicale ale coloanei vertebrale și punctele de încheiere a sternului și coastelor.^[1]^[2]

Structură

Cutie toracică umană - scanare CT (proiecție paralelă (stânga) și proiecție de perspectivă (dreapta).

În total, la oameni adulți, 37 de oase constituie cutia toracică; 12 perechi de coaste, sternul și 12 segmente toracale aparținând coloanei vertebrale.

Sternul este osul plat și alungit al cutiei toracice, format din trei componente; manubriul, partea superioară în formă de scut, unghiul sternal fiind situat între manubriu și corp.
Corpul sternului, dispus central și atașat de coaste, cu aspectul unei lame de pumnal.
Apofiza xifoidă se situează în partea inferioară. În aspect frontal al corpului, inima este acoperită de stern și ușor orientat spre stângă a osului.^[3]

Coastele constituie 24 de oase, dispuse în două perechi de 12 oase, așezate astfel; primele șapte perechi sunt coaste adevărate, deoarece se articulează direct cu sternul prin cartilajele costale hialine. Funcția articulaților este de a asigura flexibilitate coastelor și de a amortiza șocurile efectuate asupra cutiei toracice. Coastele prezintă capete plate care poartă denumirea de fațete. Următoarele cinci perechi sunt coaste false, fiindcă nu se articulează direct cu sernul. Coastele 8, 9 și 10 au cartilaje costale care fuzionează cu cartilajul perechii a șaptea de coaste. Coastele 11 și 12 sunt flotante, fără cartilaje sau conexiuni cu sternul.^[3]

Segmentele toracale a coloanei vertebrale prezintă 12 oase (T1-T12), reprezentând peste o treime din oasele vertebrale și cel mai mare număr de vertebre într-o regiune.^[4] Coloana vertebrală se articulează direct cu coaste prin regiunea dorsală din spatele cutiei toracice, ajutând cu suport. Aceste articulații sunt mobile, permițând și mișcarea oaselor în timpul respirației pentru un volum de aer ridicat.

Note

↑ Editura Victor Babeș; Conf. univ. dr.med. Adelina Maria Jianu Prof. univ. dr.med Andrei Motoc Asist univ. dr.med. Luminioara Roșu Asist univ. dr.med Loredana Stana Asis. univ. dr.med. Cosmin Ilie. „Anatomia omului; Volumul IV: Cavitatea Toracică, Semestrul II” (PDF).
↑ „The Thoracic Cage · Anatomy and Physiology” (în engleză). Accesat în 10 martie 2018.
1 2 Biologie Barron’s Gina Med. „Sistemul osos - cușca toracică”.
↑ Drake, Richard L; Vogl, Wayne; Mitchell, Adam W M; Gray, Henry (2005). Gray's anatomy for students. Philadelphia: Elsevier/Churchill Livingstone. p. 17. ISBN 978-0-8089-2306-0.

Legături externe

Materiale media legate de Cutie toracică la Wikimedia Commons

[1] Editura Victor Babeș; Conf. univ. dr.med. Adelina Maria Jianu Prof. univ. dr.med Andrei Motoc Asist univ. dr.med. Luminioara Roșu Asist univ. dr.med Loredana Stana Asis. univ. dr.med. Cosmin Ilie. „Anatomia omului; Volumul IV: Cavitatea Toracică, Semestrul II” (PDF).

[2] „The Thoracic Cage · Anatomy and Physiology” (în engleză). Accesat în 10 martie 2018.

[gina-3] 1 2 Biologie Barron’s Gina Med. „Sistemul osos - cușca toracică”.

[GRAYS2005-4] Drake, Richard L; Vogl, Wayne; Mitchell, Adam W M; Gray, Henry (2005). Gray's anatomy for students. Philadelphia: Elsevier/Churchill Livingstone. p. 17. ISBN 978-0-8089-2306-0.

[1]

[2]

[3]

[4]